| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Iulia DavidUşor atipic e felul in care te îmbraci ori îţi răsfeţi micile animale pe care le numeşti copiii tăi tablourile sunt vechi mărturii ale capriciilor pe care le preţuieşti era seară când ele au venit să te întâmpine gudurându-se tandru era chiar seara de ajun când ai îmbrăcat platoşa despre care prietenii te sufocau cu întrebări privind tablourile se gândeau la cu totul altceva sau poate că aveau pregătit răspunsul cu care voiau să te surprindă *** Mi-am imaginat că rana de la piciorul meu stâng nu există ascuţimea minţii tale poate înţelege amarul aceleaşi zile pline de ură când nostalgia lui Tarkovsky îmi umbla prin vene bezmetică am crezut că pot trişa că am să pot să mă strecor printre insomnii acum merg normal trăind la maxim izbânzile Verei necenzurate *** Te aduni într-o mie de clipe în o mie de gânduri nu scapi uşor de nelinişti zilele se pierd în nopţi fără număr nopţile în galopuri deşarte dulce e aripa descântecului mut ninge din vremuri trecute prin şoapte curge-mă Doamne în praf de năut nu în flori răscolite de moarte *** Nu merge nimic am totuşi răbdare mă împiedic de lucruri inutile timpul încă cerne alegând pleava oamenii se mişcă rapid precum viaţa ţinte nu mai există doar cuvinte aruncate în vânt gesturi nepermise care te încurcă o lume bizară prin care treci din ce în ce mai confuz şi fără speranţe *** nu reproşez şi mai ales nu urlu măsor timpul cu pasul melcului în cafeneaua Şelimar timpul curge la fel printre arome şi dulci închipuiri cuvintele se încheagă precum apele descântate îndelung ce frumos se înşiră ele în memoria uitării făcând să iubesc clipa fastă a venirii mele *** noaptea intră în gândurile mele şi mă provoacă intuiesc pierderile figurile care şi-au pierdut identitatea fragilitatea clipelor ce va fi mai departe nu am idee dar aştept să cadă vulturul săgetat din lumină oricum poezii de dragoste nu voi scrie niciodată |