au venit ei iubitorii ordinii
să adulmece ritmuri şi destrămări
dar noi de unde să ştim dacă
grăuntele sensului creşte în adânc
dacă depărtarea începe
în subteranele igrasioase ale amintirii
în carnea luminii acolo unde sinele se întâlneşte cu sine
în spaima anatomică în păpuşa
isterică a subconştientului
care nu mai scoate nici un cuvânt
şi se întoarce spre noi cu privirea pierdută
concentrată în ea în chiar viscerele
care îi anunţă dispariţia
era acolo
răul era acolo închis în câteva cuvinte
nespuse încă
cu siguranţă era acolo şi nu putea fi
alungat sau îmblânzit
nu am mai auzit nimic despre el
ca şi cum o fantasmă i-ar fi luat locul
dar era acolo răul
cu siguranţă
acolo era
înţelesul
adevărul s-a scurs în eroare
înţelesul s-a aşezat solemn
dincolo de zid
în crăpăturile din priveliştile arse
în ochii nedumeriţi
acolo unde
totul nu mai înseamnă
de fapt nimic