Versuri
de Iulian Caragea
Magia cuvintelor cu dinţi ascuţiţi
să simţi cuvintele cum muşcă din carne
cu dinţii lor ascuţiţi
şi numai sângele tău
să le aducă mai aproape de suflet
de unde veniţi voi cuvintelor
din ce masonerie a nopţii
din ce magie albă a zăpezilor veşnice
din ce inimă cu obloanele trase
din ce desagă cu dorinţe spuse în van
să simţi cuvintele toate cuvintele
rămase pe drumuri
strivite de paşi înghiţite de umbre
să simţi toate cuvintele ascunse de gura lumii
ascunse de nevoile imperative
ale unei iubiri cu dinţi ascuţiţi
Rendez-vous pe falezele eternităţii
bărbatul din tine se iubeşte cu femeia din mine
s-au spus multe poveşti despre cei ce ne locuiesc
dintotdeauna fără să spună nimic
bărbatul din tine se-mbată adesea scrie poeme filosofează
fumează opium înnebuneşte caută caută
o ieşire uneori o mulatră
femeia din mine iubeşte ploile
e plecată de-o viaţă la cules de îngeri şi tot
cu mâinile goale
îşi acoperă sânii
mi-am petrecut o viaţă prin elegiile morţii
îndrăgostit de litanii satanice
de corbi de ospicii de plumb
de mucegaiul florilor
şi niciodată dar niciodată
n-am murit îndeajuns ca femeia din mine să fie liberă
să se-ntâlnească pe falezele eternităţii
cu bărbatul din tine
Poet prin lumea orbilor
la naştere am rupt tăcerea ca pe un cordon ombilical
şi am rămas să trăiesc hrănindu-mă
singur prin gura cuvintelor mele
am învăţat să merg ca un baston
prin lumea orbilor
când m-am oprit
mi-am privit narcisist propria creaţie
într-un ochi
într-un ochi de apă
...am plecat înaintând
prin propria viaţă ca un poet
împotriva curentului
căutând sursa inspiraţiei mele
voiam să-ntorc toate cuvintele ce mi-au fost date
şi să trăiesc din nou tăcerea
ca pe un ritual de împerechere
cu eternitatea
|