După ce, la sfatul doctorului, i-am tăbăcit pielea cu injecţii de Dexametazonă (că tremura tot, bietul ghemotoc alb şi viu, era gata să-l pierdem), Willie a fost dus de Tania în satul vecin, la mama ei (tanti Any, fotografa). Acolo locuieşte şi Tania, pentru un timp, având unele probleme de soluţionat. De ce nu şade Willie aici? am întrebat, Şade cu mine, a zis Tania. Tu ai putea să stai şi într-o grotă, a continuat ea, E adevărat, am conces zâmbind galben. (Oriunde mă duc îmi port grota cu mine, m-am mai gândit, dar nu mi-am făcut publice gândurile.)

Acolo, în gospodăria aflată la marginea şoselei principale (via Calafat – Poiana Mare – Rast – Băileşti – Craiova), pupilul nostru s-a adaptat de minune, toată lumea îl iubeşte, aleargă cu lăţoasa Lucreaţa, ori se uită ore în şir la puii de găină. (Aici avem mai multă grijă de el, Vedeţi să nu-l transformaţi într-un zombie al confortului, am replicat eu caustic, temperat însă de fulgerul unei priviri contrariate.)

Data plecării lui Willie coincide cu cea de când nu am mai scris nici măcar un vers şi de când respir prăpăstii cu amândoi plămânii.

Secătuit de orice talent, cu sentimentul unui rapt, al unei nedreptăţi flagrante, îi vizitez zilnic.

Mogâldeţul pare fericit acolo şi nu se sinchiseşte de schimbarea de mediu.

Într-o zi, l-am luat deoparte şi, cu o privire tulbure, cu o suferinţă mocnită,

i-am imputat, Numai datorită mie, Willie, numai eu, cu marele meu suflet, te-am făcut să ajungi în ţara asta cineva.

Dar dumnealui, tolănit pe labele din faţă, nonşalant, părea a se gândi la orice pe lume în afară de vorbele mele.

Şi atunci, privindu-i craniul creţ, gingaş, de o perfectă simetrie, toată răceala şi frustrarea mea s-au risipit ca prin farmec. Inundat de un val uriaş, nestăvilit, de căldură şi duioşie, am priceput: NU EU I-AM DĂRUIT LUI WILLIE CEVA, EL

MI-A DĂRUIT MIE – TOTUL.

A fost cea mai mare lecţie pe care am primit-o eu (Şi iată, abia acum, spre bătrâneţe!) de la viaţă.

Aşa încât pot să îmi murmur, palid, dar recunoscător: Ce să-i faci, îngerii vin şi pleacă, nu stau o veşnicie lângă noi...