Un vers de Bacovia, Miniatură de vremuri viitoare, tradus în spaniolă, constituie titlul unui nou volum: Miniaturas de tiempos venideros, o antologie bilingvă de poezie română contemporană, traducerea în spaniolă aparţinând profesoarei Cătălina Iliescu Gheorghiu de la Universitatea din Alicante. Prologul este semnat de Petru Poantă şi propune o perspectivă avizată şi erudită asupra poeziei române contemporane, încercând, în acelaşi timp, să familiarizeze cititorii spanioli şi latino-americani cu numele predecesorilor iluştri: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Barbu, Nicolae Labiş, Nichita Stănescu. Cât despre editură, Vaso roto este una dintre cele mai importante edituri de poezie, care publică în Spania şi Mexic.

Dincolo de „bucuria de a traduce”, despre care vorbea Irina Mavrodin, o altă mare traducătoare, care s-a străduit să facă cunoscută literatura română francezilor, Cătălina Iliescu Gheorghiu trebuie să simtă imensa bucurie de a-i face pe spanioli să citească unele dintre cele mai remarcabile creaţii ale poeziei române contemporane (iar în Spania se citeşte mult; până şi când călătoresc cu metroul având de străbătut distanţe mari, oamenii îşi omoară timpul citind). În plus, Cătălina Iliescu Gheorghiu poate fi mândră pentru că şi-a făcut încă o dată datoria faţă de neamul său. (Trebuie să menţionăm că promovarea culturii române este o preocupare constantă a profesoarei de la Universitatea din Alicante).

A spune acelaşi lucru în altă limbă („dire la stessa cosa in un’altra lingua”), este de multe ori o „misiune imposibilă”, iar traducătorul se mulţumeşte spunând „aproape acelaşi lucru”, după cum încerca să sugereze ilustrul semiolog italian Umberto Eco, din perspectiva experienţei sale de teoretician al traducerii, dar mai ales de traducător şi de scriitor tradus, intitulându-şi cartea Dire quasi la stessa cosa. Esperienze di traduzione. Paul Ricoeur în Sur la traduction considera că a traduce înseamnă a spune acelaşi lucru altfel şi vorbea despre „echivalenţă fără identitate” („équivalence sans identité”). La un moment dat teoreticienii şi traducătorii înşişi au admis conceptul de intraductibilitate. Irina Mavrodin în Despre traducere: literal şi în toate sensurile vorbea de COMPROMISURILE „care ţin de natura însăşi a traducerii”.

Cu toate acestea, s-au realizat mereu traduceri admirabile, iar a Cătălinei Iliescu Gheorghiu este una dintre ele. Reuşeşte să păstreze muzicalitatea versului şi rima acolo unde există. Ceea ce impune o sensibilitate literară ieşită din comun din partea traducătorului, se consideră că numai un poet poate traduce un alt poet. Însă dincolo de cunoaşterea perfectă a celor două limbi şi de talentul literar, un astfel de volum presupune din partea traducătorului o imensă răbdare şi o trudă de neimaginat în spatele fiecărui vers.

Un alt aspect despre care vorbeşte Irina Mavrodin în cartea sa despre traducere este cel al recunoaşerii muncii traducătorului, observând cu amărăciune că traducătorului i s-a „retras dreptul de semnătură”, numele său abia este menţionat. La rândul său, Javier Marías numea traducătorii „persoane care au renunţat la vocea proprie”. Traducătorul este o persoană modestă, care aspiră să devină invizibilă. Prezenţa sa nu trebuie să se facă simţită; activitatea sa este extrem de importantă -„fără munca lui [a traducătorului] şi a altora ca el, nici o literatură, nici o cultură nu se pot construi cu adevărat solid”, scria Irina Mavrodin în cartea citată-, dar existenţa lui trebuie să fie la fel de imperceptibilă ca a unui agent secret. Lucrul acesta îi reuşeşte de minune Cătălinei Iliescu Gheorghiu, întrucât poeziile traduse de ea par să fi fost scrise direct în spaniolă.

Poeţii români contemporani din a căror operă s-au ales poeziile traduse sunt: Ileana Mălăncioiu, Ion Pop, Ana Blandiana, Nicolae Prelipceanu, Dinu Flămând, Adrian Popescu, Liviu Ioan Stoiciu, Gabriel Chifu, Denisa Comănescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru, Alexandru Muşina, Ion Mureşan, Marta Petreu, Mircea Cărtărescu, Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu, Robert Şerban, Dan Sociu, Stoian G. Bogdan şi reprezintă mai multe generaţii, extrem de diferite între ele. Cititorul spaniol şi latino-american este lămurit pe ultima copertă că „Poemele alese ilustrează o creaţie poetică întinsă de-a lungul a patru decenii şi care reflectă atât obsesiile discursului poetic din ultimii ani ai dictaturii, «adesea confiscat», cât şi pe cele ce marchează deceniile de democraţie confuză ce au urmat”.

Având în vedere că poezia a existat şi a avut un rol covârşitor în istoria societăţii omeneşti cu multe secole înaintea erei noastre şi îl va avea mereu, iar poeţii au vrăjit şi au înrâurit întotdeauna minţile muritorilor de rând – să nu uităm că Platon îi prefera pe poeţi departe de cetatea ideală!-, Miniatură de vremuri viitoare este un volum care nu poate decât să ne bucure, fiindcă prezintă spaniolilor şi vorbitorilor de spaniolă o parte a literaturii române contemporane. Este în acelaşi timp un instrument util copiilor şi tinerilor de origine română – din ce în ce mai numeroşi – care locuiesc în Spania şi profesorilor de la universităţile spaniole unde se predă limba română.