Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Leo Butnaru

Dar de ce? Pentru ce?

Sfânt trup şi hrană sieşi.

Ion Barbu

Ar exista şi o situaţie aproape de neimaginat

numai că

odată ce ţi-o imaginezi – chiar acum

chiar aici

chiar astfel –

ai zice:

Dumnezeu ar putea să se aducă pe Sine jertfă Sieşi.

Dar de ce?

Pentru ce?

Cu gândul şi auzul la Lucian Blaga

Mărturisesc că am constatat şi eu adevărul cu razele de lună

ce se auzeau izbindu-se de geamuri

însă în acea noapte liniştea era şi mai mare decât în poem

încât

de sus

se mai auzeau cum trosnesc încheieturile bătrânilor îngeri…

Ultimul gest

Unul se învredniceşte de mască mortuară

altul – de mulajul (mortuar) al mâinii

cu care a creat

a modelat

sau poate a dirijat – de cum stau trei degete împreunate

s-ar putea crede că dintre ele

în faţa unei orchestre celebre

îi căzuse bagheta

sau – cine ştie – poate că

undeva într-o curte de ţară

gospodăreşte

dintre degete i-a căzut

un simplu cleşte de rufe…

Amplificare

Lucrurile se leagă între ele

sunt intercomunicante

ca într-o pură telepatie a materiei

şi spiritului

îmi zic

aplecat peste un text atât de bătrân

încât

când întorc filele

literele gotice trosnesc din încheieturile de tuş uscat

fărâmiţat-pojghiţe

ceea ce mă face să mă gândesc că

probabil

îngerii din cereştile ocini eparhiotice

mânuiesc

potrivesc măiestrit pâlnii mari

pentru amplificarea şoaptelor

din filele gotice.

Înălţimea strategică

…tu luptai pentru cucerirea înălţimii strategice X

în fine

ai înfipt steagul în vârful înălţimii cucerite

băţul

apoi pânza stindardului victoriei tale au fost împânzite

de furnici

asta e

dacă înfigi steagul într-un muşuroi…

acum aştepţi marele vânt

vreo furtună care

să spulbere furnicile de pe steag…

 

Aruncaţi mărgăritarele porcilor

Dacă intenţionaţi să treceţi ilegal mărgăritarele prin lume

daţi-le de mâncare porcilor

porcii pot fi trecuţi fără suspiciune prin vămi.

Alfa şi cu omega

Aşa e cu omul devenit vechi din nou:

ajunge la vârsta când nu mai vrea să fie erou.

E timp târziu

când mai în fiece vers

bucuria trece din viaţă în moarte

alteori – invers,

pentru a-ncerca să-nfrunte căderea în splin

a mitologiei propriului destin.

Altfel spus

dar în acelaşi mod înţeles

această luptă a contrariilor

e filosofia cimitirelor

cu alfa şi cu omega

în zădărnicia de a afirma

aşijderea de-a nega.

O, da!

Da, o!

Da!

Ursuleţii Fram

Pe gheţarii polului nord

ca pe pustnice fabuloase palme

în noaptea polară viforul violează ursoaicele albe

iar în cealaltă jumătate de an

cea a zilei polare

uimitor de clare

se nasc ursuleţii dalbi

sugând din roze mamele

ursuleţii care pe cât sunt

din carne

din sânge

din blană

pe atât

sunt fiinţe din vânt

fiinţe din vânt...

Inversare de poli

Capturaţi prin gheţuri polare

aduşi la menajerii

tropicale

sau meridionale

urşii albi – vai! –

prind guturai

mor

şi

de albi

de puri ce sunt

fireşte că nimeresc în rai

unde sfântul Petru al urşilor polari

dă din cap a necaz

telegrafiindu-i direct Celui de Sus:

„Măgarii ăia nu au presupus

ce se poate întâmpla în cazul în care

sângelui sfânt i se inversează polii

minus

cu plus….”

Sufletul

Probabil sufletul e ca un suflu

ce ar face să vibreze o harpă eoliană

însă uneori suflul sufletului te poate trage precum curentul

(de asemenea prin ferestruica deschisă

de asemenea la vreun colţ de stradă

unde rafalele vântului parcă s-ar opri şi

brusc

şi-ar privi peste umăr).

Sufletul are multe în comun cu circulaţia aerului în univers

cu fluxul şi refluxul acestuia

tocmai din acest motiv uneori putând să te tragă precum curentul

încât şi din cauza sufletului ai putea umbla obrintit

aiurit

poate chiar de nelecuit

ca şi tras de o gaură neagră…

© 2007 Revista Ramuri