S-a întâmplat că, din proprie convingere şi iniţiativă, încă din perioada post-debut, mi-am zis (poate că mi-aş fi pus drept scop) să folosesc cât mai rar posibil în scrisul meu pronumele eu. Unul din motive mi-l amintesc fără dubii: pe când încercam să avansez în spaţiile traducerii literare, mă mirasem ce frecvent apare în textele poeţilor unor limbi slave acest eu . Obsesiv. Motivaţiile ţin, probabil, de însăşi structura respectivelor limbi. Pe când româna e mult mai maleabilă cu pronumele, cu mai multe pârghii de sugestii în interacţiunile subiect-predicat, şi poate atenua... lăudăroşenia autoreferenţială a autorului (uneori involuntară). Ar mai fi şi alte lucruri de precizat, dar, se ştie, spaţiul revistelor literare nu încurajează întinderea la vorbă (să admitem, cu toate că, de, se mai întâmplă...).
Însă iată că prietenul Gabriel Coşoveanu îmi scrie: Poate trimiţi, mă gândesc, vreo naraţiune autobiografică. Şi ce-mi vine mie în minte? Hai să scotocesc prin volumele de Leologisme, editate şi needitate încă, în care să caut particula... autobiografică... eu...
Ce dezamăgire! De parcă m-aş fi ocolit pe mine însumi, în componentele frazeologice ale leologsmelor mai că (maică!) nu m-am regăsit, nu m-am reîntâlnit ca... eu! M-am... evitat, m-am... ocolit. Probabil, decizia din juneţe mai e activă în spiritul meu. Dar nu renunţ, zicându-mi că hai să selectez din unele seturi de leologisme noţiunile care conţin, nepersonalizat, ne-pronominalizat, silaba... eu. Indiferent unde ar fi ea plasată, la început, la mijloc, la sfârşit de cuvinte.
Aşadar, să identificăm această silabă din diverse noţiuni în leologismele ce urmează.
Liceu fantastico-teoretic, unde se învaţă a-ţi iubi aproapele.
Dacă dezorientăm Orientul, el poate deveni Occident? Sau Europă de Est? Sau... Africa sadea? Dacă dezorientăm Orientul...
Pe stradă, domnişoare cu ombilicul la vedere, pentru că Euridice e deja... Euburice...
Neogoitul, mereu călătorul, rătăcitorul Ulise ce are de gând să cucerească sirenele tuturor vapoarelor vuitoare în ceaţă...
Un oarecare sistem filosofic poate fi asemănat unui drum pe care se întâmplă să meargă împreună câţiva inşi. Parcă în aceeaşi direcţie ar merge, dar se pomenesc că ajung fiecare în locuri foarte diferite (ca poziţionare, depărtare).
În rugăciunile copiilor, Dumnezeu e redus până la dimensiunile unui Moş Crăciun sau Moş Nicolae oarecare, cărora li se cer lucruri atât de pământeşti. Nu însă şi neimportante. Spre exemplu, o păpuşică, o îngheţată...
După energetica oarecum furioasă (un pseudonim pentru: tumultuoasă) a muzicii sale, Hector Berlioz poate fi numit cu involuntară sugestivitate Hector Zburlioz.
E greu să fii primul. Dar cu mult mai uşor decât a fi singur. Dar, mai ales, unicul.
Ăştia, micii şi miticii, mereu sub măşti de circ(umstanţă).
Sigur, anii îşi iau ce-i al lor. Dar, mai ales, al meu.
În comunism, erai sancţionat, dacă ascultai Deutsche Welle, de parcă ai fi ascultat... Deutsche belle(a)...
Rimatismul reumatismul poeziei.
În fine, bătrâne, Orfeu a răsuflat izbăvitor Euridice nu mai e în iad, ci în dormitor; adică minunea s-a întâmplat: din mit în pat.
Nimeni nu va reuşi să ne pună în (pe) genunchi! Cum am stat lungiţi la pământ, aşa vom sta şi în continuare!...
Strigăt de uimire în Piaţa Roşie, Moscova: Văleleu! Să ai o ţară şi s-o rezumi la un mausoleu...
Cum ai mai vrea să uiţi unele întâlniri de neuitat...
Duşmanul ţării nu a reuşit să-mi citească gândurile: nu cunoştea limba română.
La vârsta ta matusalemică speranţe? E ca o insultă adusă lui Dumnezeu şi opiniei publice.
În parlament, de apare vreun grăunte de adevăr sau vreun grăunte raţional, asupra lui se aruncă îndată păsărelele pe care le au deputaţii la cap.
Optimist incurabil: pe ultimii bani îşi procură portmoneu.
Nu e greu să fii fericit, ci e cam scump.
Totdeauna geniile au fost atât de puţine, încât chiar te dă în superstiţie că specia lor a fost mereu, mereu, precum este acum, abia pe cale de apariţie.
Când ieşi, la naştere, din capul lui Zeus, Minerva zburătăci şi păsărelele, cuibărite acolo.
Cel mai eficace banii se spală la the car wash. Dacă ai un Bugatti Centodieci de 9 milioane de euro bucata.
O traducere: Dar otrava nu e proaspătă, văleu! a spus Julieta, fugind spre veceu.
Dacă nu dai la facultate, sigur că poţi avea un alt drum. Pe care să-l asfaltezi împreună cu alţii ca tine.
Cu cât e mai mare tributul plătit modei, cu atât e mai mare şi decolteul (pentru a economisi din stofă şi a... câştiga la preţ).
Ei, duduie, cum crezi tu că ne-am privi unul pe altul în ochi, odată ce ai un astfel de decolteu?!
Dacă îţi numeşti soţia Soarele meu, ai grijă să nu ajungi la insolaţie.
Memoria i-a plecat englezeşte înainte ca el să fi reuşit a învăţa boabă de engleză.
Expulzează robul din tine. Însă fii atent, să nu fie robul lui Dumnezeu...
Pe vreme de coronavirus, un amic îmi spunea pe Skype: La noi, la Moscova, cel mai exemplar respectă regimul de izolare Lenin în mausoleu.
De când tot înaintăm spre Europa, aceasta a cam ajuns în America.