| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Lucia CuciureanuScrisori cu timbru londonez Legătura s-a încheiat tocmai când vroiam să-ţi spun ceva important. L-am văzut într-un scuar oarecare Deschidea o uşă georgiană roşie Am reţinut numărul Un minut am aşteptat. Semăna cu tine Ţi-am luat o cană cu London 2012 Să bei cafeaua numai cu mine Târziu mi-ai şoptit ceva la ureche Şi toată noaptea am visat Cum mă strecuram pe vârfuri Singură printre versurile tale Dimineaţa eram un poem Atât de frumos încât Londonezii se opreau, citeau Şi mă priveau goală De mâine începe restul vieţii mele Cu tine ce-o să fac? O să-ţi încurc numărul o vreme Şi-apoi am să recunosc. Nu pot să dorm Se aude tic-tac la dreapta sus Sunt orele risipite în aşteptare Mă simt sub lamă ce taie Ca un gater în esenţă tare Dac-aş putea să reîntorc Stolurile plecate din minte Aş număra milioane până la zi Şi n-aş reuşi să le aduc înapoi Oraşul doarme pe partea stângă În întuneric nu-ţi aud şoapta Şi pleoapa îmi cade peste lucruri Fără importanţă. Râd isteric Şi mi-e frică. Unde eşti? Străzile gem de răniţi Uitaţi în saloane ticsite Pentru noi nu mai e loc E noapte lungă şi dimineaţa Sigur ar fi o eroare. E vorba despre ploaia care face nori Stăm ca doi copii îmbrăţişaţi (de cine ne e frică?) în pădurea format A3 Ascultăm cum bate o inimă în stânga împrejur Noaptea ne învăluie netăcută O lumină pâlpâie albastru de metil diluat în sărutări Până se stinge dincolo de nori Ploaia scufundă în valuri greşeala. Sau aşa credem noi. Cred că o să comand o limonadă cu frunze de mentă Declaraţia de dragoste Care ţi-a plăcut ţie Am înţeles-o în sfârşit Şi inima e pe cale Să-şi piardă mecanismele Te mai gândeşti la mine Sau iau un noliprel? (Nu mă părăsi că mor Costă mult funerariile Şi e deranj mare) Menta râde de noi Limonada împreună e verde şi rece. Recviem pentru fratele ucis într-un război fără eroi Tramvaiul unu m-a adus ieri în staţia Dublin Sub scară, pe şine am văzut un porumbel pe burtă cu aripile în jos În faţa gării am numărat treizeci şi şapte. Că am pus punct. Ciuguleau migdale şi nuci din palmă. Erai viu, dar celălalt era fratele meu. Au început să-mi iasă pistrui Ca la irlandeze. |