| Articole |
| Versiunea PDF |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Lucian Mircea NincuConstrucţie Îmi fulgeră cerul nopţii şi lumini se-mprăştie scurt. Se despart clipe cum se deschid porţi: Cât să treacă un necunoscut. Ridic din pământ, ca din fântâni, cărămizi spre înalt Şi-mi fac mâinile ciuturi să scot picătură din gând. Am un prieten cu sapă şi vis. El caută apă. Este plecat. La ultimul nor îl aştept să se întoarcă. Alt prieten asudă cu mine. Mâinile prinse-şi înnoadă. Cârteşte câteodată-n ascuns, dar munceşte-n corvoadă Ridicând cu frânghia timpul în sus. Cade noaptea, cortină de teatru în suflet. Reverenţe, aplauze şi zâmbete false. Fluturi în zbor după lumină desculţi. Pescarul fără picioare Sunt pescarul fără picioare. Merg la pescuit cu scaun electric. Mi-l imaginez ca fiind corabie apostolică Iar eu, trăgând la rame, pedepsit pentru nimic. Uneori, cred că-l voi întâlni pe Hristos. Va cere să calc valurile, să ascult cât încape În adâncul adâncurilor mersul ca pas pe pământ Şi clipele de care mă voi îndoi că pot merge pe ape. Alteori, mă voi lepăda de ce e al meu, Iar despre El voi spune că nu Îl cunosc. Voi fugi, voi plânge, voi fi pescar făr Dumnezeu, Voi uita încercările şi voi spune că nu are rost Sunt pescarul fără picioare. Într-o zi a venit la mine Domnul Iisus. M-a întrebat de cred şi de voiesc să-L urmez Şi, fără să mai gândesc la altceva, da!, am răspuns! Despre noi Noi nu purtăm nume de poeţi. Poate de pahare de vin. Tu ai fi cristal fin cu picior Vibrând sonor când plimbi Degetul arătător Peste secunda ce moare degustată În sărutul uşor. În palate de cleştar imaginate Pe tăvi de aur purtate Atent, elegant, cu şampanii şi alte Lichioruri, coniacuri, ambrozii Savuroase licori înmiresmate. Încântând sunetul unei viori În cavitatea ta cu pereţi fini şi clari, Tangouri, valsuri şi trompete Antrenante, ritmate, elaborate Eu aş fi din sticlă. Burtos şi colorat Pe exterior, mântuit de un beţivan crescător De vite şi alte animale neîntâlnite Într-o crâşmă de niciunde Izbit de mese din lemn de brad, Ciobit şi needucat, nespălat, Ridicat în ritm de hurale şi strigăte În jocuri de birt, acordeon şi ţambal Este clar! Noi nu purtăm nume de poeţi. Suntem doar două bucăţi de sticlă. Tu suavă, fină, eu cu burtă ridicolă Golindu-ne necontenit, făcând risipă, Spre a încălzi sau inspira nopţile reci Tu în palate alese, eu în întunecate bodegi. |