(din Ramuri, nr.4/2012)
În faţă îmi stăteau vrafuri de şpalturi noi,
toate de corectat URGENT, cum scria cu
majuscule
pe bileţelele lăsate de Vartic, sau Pop, sau amândoi
după-amiezi echinoxiste, fremătând de
minuscule
apocalipse ale cuvântului, răpus şi înviat studenţeşte...
oho, ohoho,
câte după-amiezi de acestea, clujene, fireşte,
am adunat până să ne risipim care-ncotro
în lumea largă, dar nu neaparat literară, am ajuns
întâmplător, elegiile mele am putut să le adun
într-o carte şi de aceea le-am şi spus
elegii întâmplătoare titlu dovedit în timp bun
am fost apostrofat ulterior
că încă mă mai cred secretarul general de redacţie
şi-am răspuns: aşa e, somn uşor!
îmi fac din aceasta toată viaţa o distincţie
şi privind în urmă mă simt răsfăţat
că am avut şansa nesperatului viitor
ca vechea echipă ars-amatoristă tocmai să fi plecat,
scăpând astfel de pieptenele parodiilor lor!