orbs-mesaje

(din Ramuri, nr. 7/2012)

noaptea încă stăpânea orăşelul acela transilvan în toate

când am ieşit chemat de nişte probleme

culturale, cu rezonanţă europeană, într-o localitate

apropiată şi deodată am auzit cum geme

cerul şi s-au pornit fulgere şi tunete

de-ţi venea să te ascunzi până şi

în bârlog de lupi, dar ascunde-te

dacă ai unde – câmp întins, numai iarbă –

fulgerele luminau ca-n plină zi,

tunetele aveau parcă viaţa şi moartea în glas,

totul în jur părea să fiarbă,

când, deodată, un fulger globular,

o alcătuire de aceea rară, plasmatică,

s-a materializat în faţa mea,

sferic şi clar...

am întins mâna cu sfială copilăroasă,

nu pune mâna, e electricitate statică,

mi-a strigat îngerul păzitor, lasă

globul dacă vrei să mai fii referent european –

am stat nemişcat câteva minuturi bune,

până s-a destrămat,

apoi am plecat unde trebuia, după plan –

după-amiază i-am povestit lui Branduardi toate

lucrurile acestea la o plimbare, ca pe o minune,

şi el m-a ascultat din mers

şi-a dat din cap surâzând şi cântând: poate-poate

fulger, dar mai sigur, cred că era un orbs!