Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Magda Mirea

siaj

mi-a mai rămas din ziua asta
o jumătate de inimă
şi tu

o iubire cu gust
de rufă îmbrăcată în ger
ne va hrăni moartea

doar sufletele noastre
copaci goi sfiindu-se
vor împrumuta puţin sânge
din rădăcinile memoriei

am visat vânt

şoarecii aerului
rotunjeau ninsori pe creştet
toamna îşi chema înapoi în rădăcini
culorile plecate la dezmăţ

dintr-un măr
se năştea curcubeul

revolta sângelui împotriva nopţii

o pasăre oarbă
cântă într-o peşteră roşie
oasele zilei vomită patimi
iarna asta
e ca o femeie fără sâni

ne vom conserva în ciocolată

moartea unei zile

femeia asta
care umblă despletită
prin sângele meu
rugându-se
va sfârşi până la urmă
într-o altă vină
crescută sub piele

de câteva zile
în inima mea
miroase a bărbat
şi a Dumnezeu

femeia lipită cu mâinile de trup

în noaptea aceea

ţi-am furat mâinile

am stat aşa înfăşurată cu ele

până în zori

apoi mă furişam din ce în ce mai des

până când într-o zi dimineaţă

am uitat să ţi le înapoiez

crezând că-mi aparţin

am plecat pe străzi aşa îmbrăţişată

lumea în jur striga

„femeia cu mâinile lipite de trup!”

nu auzeam nimic

eram fericită că te pot atinge

cu mai multe mâini în acelaşi timp

mă-ntreb: dacă aş vrea să-ţi fur sufletul

aş avea suficient spaţiu să-l ascund?

© 2007 Revista Ramuri