în noaptea aceea
ţi-am furat mâinile
am stat aşa înfăşurată cu ele
până în zori
apoi mă furişam din ce în ce mai des
până când într-o zi dimineaţă
am uitat să ţi le înapoiez
crezând că-mi aparţin
am plecat pe străzi aşa îmbrăţişată
lumea în jur striga
femeia cu mâinile lipite de trup!
nu auzeam nimic
eram fericită că te pot atinge
cu mai multe mâini în acelaşi timp
mă-ntreb: dacă aş vrea să-ţi fur sufletul
aş avea suficient spaţiu să-l ascund?