Primul lucru pe care îl constatăm, deschizînd cartea, este că şi în acest caz traducătorul rămîne fidel metodei sale, pe care a aplicat-o şi în traducerea versurilor, aceea de a încorpora în text toate acele date de care are nevoie cititorul străin pentru o bună comprehensiune. Adică, tot ceea ce în genere constituie obiectul notelor de subsol este introdus în corpul textului, printr-o foarte variată şi suplă gamă de soluţii. Mobilul acestei opţiuni este acela de a preveni reticenţele cititorului occidental în faţa unui text sufocat de notele explicative, care i-ar îngreuna lectura, dispersîndu-i atenţia şi, poate, descurajîndu-l chiar să ducă la bun sfîrşit actul lecturii. Lăsînd la o parte eventualele rezerve ale traductologilor mai ortodocşi, trebuie să admitem că prin strategia sa, pe cît de îndrăzneaţă, pe atît de practică şi eficace, Profesorul Bruno Mazzoni ne prezintă o versiune în limba italiană extrem de fluentă şi naturală.

Alteori, acelaşi termen culinar este exprimat şi în original şi în traducere, în aşa fel încît echivalenţa să se producă deductiv în mintea cititorului:

„Pentru atîta strofocare, primea-n fiecare chindie o mînă de coji de mămăligă“ (p. 35);

„A compenso per quella sua fatica, la sera riceveva una manciata di croste di polenta, la solita mămăligă“ (p. 42).

Totuşi, opţiunea de a lăsa în original unii termeni nu se face automat, ci este aplicată cu multă supleţe. De exemplu, termenul la care ne-am referit mai sus, „mămăligă”, în alt loc este tradus în italiană („polenta”), poate pentru a nu îngreuna pasajul, care mai cuprinde alţi doi termeni culinari, lăsaţi în original, dintre care unul („plăcinte turceşti”) este însoţit de un determinant pentru a-l face comprensibil, iar sensul celulilalt („rachiu de pere”) se poate deduce din context:

Au făcut colăcei şi plăcinte turceşti în care [...]. L-au amestecat în vin şi-n rachiul de pere, l-au pus în laptele cu mămăligă... (p. 40);

Prepararono tortelle e plăcinte di pasta sfoglia che [...] La mescolarono al vino e al rachiu di pera, la misero nel latte e polenta... (p. 48).

În celelalte ocurenţe, „mămăligă” este indicat simplu în limba română , fără nici o altă explicaţie (ro. p. 144, it. p. 163; ro. p. 146, it. p. 167, passim).

Şi în cazul indicaţiilor toponimice se introduce în text o explicaţie succintă, indispensabilă, dar numai cînd apare prima dată, fără să mai fie repetată în ocurenţele succesive. De exemplu, pentru Obor (p.71): „il mercato di Obor” (p. 82); Crucea de Piatră (p.140): „Crucea de Piatră, il quartiere malfamato di Bucarest” (p.158); Bellu (p.109): „Sapete che cosa ha questo maiale al cimitero Bellu di Bucarest?” (p.124).

Să semnalăm, pentru toponime, o opţiune iteligentă a traducătorului, care, deşi a adoptat noile norme ortografice, în această traducere face o derogare de la normă şi scrie cu î din i în acele toponime în care – chiar citit ca un simplu i, aşa cum spontan face orice străin – pronunţarea este oricum mai aproape de cea originală, decît dacă ar fi lăsat grafemul â, pe care străinii îl pronunţă a. Cîteva exemple: „Tîntava”, în loc de Tântava, cu derivatul „tîntavesi” pentru tântîveni” (it. p. 41, ro. p. 35; it. p.164, ro. p.144, passim); „Dîrvari”, în loc de Dârvari (it. p. 156, ro.p.138); „Dîmboviţa”, în loc de Dâmboviţa (it. p. 230, ro. p. 212). Dar exemplele sînt mult mai numeroase.

La capitolul ononmastică, să amintim că numele proprii rămîn neschimbate; de asemenea, apelativele personalităţilor istorice, în primul rînd Ştefan cel Mare, foarte frecvent în roman prin şoseaua din capitală care îi poartă numele. Dar, în mod inexplicabil, pentru Mihai Viteazul traducătorul propune „Mihai il Bravo”, ceea ce într-un prim moment ne-a făcut să credem că opţiunea ar avea drept scop apropierea de forma „Mihai Bravu”, numai că atunci cînd în text e vorba de zona bucureşteană omonimă, traducătorul recurge la o perifrază:

„şi o luară pe jos, pe Mihai Bravu, se încîlciră în mahalalele singuratice, cu cîrduri de copii jucînd poarca pe caldarîm sau...“ (p.143)

cercarono la loro strada in un dedalo di vie grige in cui i bambini giocavano sul selciato o ... (p.162)

Foarte variate sînt soluţiile traducătorului în privinţa siglelor: uneori sînt traduse, de exemplu „Accademia di Scienze Economiche” (p. 28) pentru „ASE” (p. 25); sau sînt traduse printr-un echivalent: „Cassa di Risparmio”(p. 28) pentru „CEC” (p. 25); alteori, sînt lăsate în original: „le officine ITB”(p.171) pentru „atelierele ITB” (p.139), „le officine IOR”(p. 173) pentru „uzinele IOR”(p.160), traducătorul considerînd că este suficientă indicaţia „officina”, fără vreo altă precizare.

Cînd originalul conţine un citat dintr-un scriitor cunoscut cititorului român, indicaţii minime sînt indispensabile unui cititor străin, iar traducătorul preferă sa le includă, şi în acest caz, în corpul textului: „<Sembri Riga Crypto e la lappone...>, commentava lui citando la poesia di J.Barbu” (it. p. 285; ro. p. 264).

Am avut curiozitatea să vedem cum se descurcă traducătorul cu versurile din cîntecele populare, de genul „Mi-am făcut bundiţă nouă” (p.105), iată rezultatul:

„Mi son fatta un corpetto nuovo, alé

Con la neve e con la pioggia, tant’e’...

Allegria! Con la neve o con la pioggia

Indosso una giacca di buona foggia...“

(p. 121);

sau cu vechiul imn al României: „Înfrăţit va fi veşnic al nostru popor / Cu poporul sovietic eliberator“ (p.144):

„Il nostro popolo sara’ fiero per l’eternita’

Del popolo sovietico latore di liberta’“

(p.164)

În traducerea unui atît de voluminos roman s-au strecurat, în mod inevitabil, şi unele mici scăpări, ca în următorul caz: „ciambelline, dolci mortuari, la colivă fatta di riso al latte e prugne secche...” (p. 46), în care în realitate nu avem o propoziţie incidentă explicativă, ci de o simplă enumerare: „colaci şi colivă, orez cu lapte şi prune afumate..” (p.39).

Credem că ar fi fost bine să se respecte şi în traducere corespondenţa dintre titlul Orbitor şi ocurenţele neîntîmplătoare ale acestui cuvînt din cuprinsul cărţii: „un soare orbitor de dimineaţă se revărsa în cameră” (p.100) a fost tradus cu „un sole accecante, un sole mattutino inondava la stanza” (p.115). Ar fi fost însă preferabil „un sole abbacinante”, adică să se reia soluţia aleasă pentru traducerea titlului, Orbitor, Abbacinante.

Încă un lucru important de semnalat: traducătorul intervine adesea în textul original prin eliminarea unor segmente de frază:”puţină apă de toaletă dintr-o sticluţă în formă de maşinuţă...” (p. 104), în traducere rămîne numai: „un po’ d’acqua di colonia...” (p.120). Dar sînt şi suprimări mai masive, de exemplu un întreg episod cuprins între paginile 148 – 157, omisiune nemarcată grafic în versiunea italiană în nici un fel. Acest lucru ar face cu atît mai necesară o Notă asupra ediţiei, în care traducătorul să-şi motiveze opţiunile, să precizeze dacă astfel de intervenţii le-a făcut cu sau fără acordul lui Mircea Cărtărescu. Dar se pare că Profesorul Bruno Mazzoni subestimează importanţa opiniilor sale în materie de traducere, extrem de preţioase, dată fiind îndelungata experienţa pe care o are.

Experienţa şi talentul său sînt evidente şi în versiunea italiană a romanului Orbitor, care se remarcă printr-o desăvîrşită fluenţă şi naturaleţe, oferind o lectură captivantă chiar şi cititorilor români cunoscători de limbă italiană. Colaţionînd versiunea italiană cu originalul în vederea acestei recenzii, ni s-a întîmplat de mai multe ori să ne lăsăm furaţi de lectura în italiană, cu o reală plăcere a textului. De aceea ne-a surprins răceala cu care au reacţionat italieniştii din România la apariţia acestei cărţi, excepţie făcînd cele cîteva semnalări, foarte succinte. Dincolo de strategiile traductive ale autorului, pe marginea cărora se mai poate discuta eventual, Abbaccinante. L’ala sinistra este o extraordinară realizare, demnă de toată atenţia specialiştilor.

 1 Mircea Cărtărescu, Perché amiamo le donne, Roma, Voland, 2009.

 2 Mircea Cărtărescu, Abbacinante. L’ala sinistra, Roma, Voland, 2007.

 3 Interviu realizat de Ioana Bot, „Steaua”, septembrie 2003.

 4 Ediţia românească din care cităm este Orbitor. Aripa stîngă, Bucureşti, Humanitas, 2006.

 5 Părţile subliniate din citate reprezintă adăugirile explicative ale traducătorului.