coapsele tale sunt fierbinţi

două oale în clocot

şi viaţa mai mare ca tine

când ceainicele cu pu-erh dau pe dinafară

deschide-ţi o prăvălie în stradă

zâmbeşte scafandrului

şi leagă-ţi şireturile

aici e parcul în care ne împingem

unii pe alţii din leagăne

*

din vechea dinastie Uzbek, ultimul prinţ samanaid

întemeiază o lume – pereţi matlasaţi şi divane

lucrate de copiii din Saan – îmbibate în sare

pe Cyraunis – îngustă, plină de măslini şi de sălbatică viţă

pe jumătate treji, pe jumătate adormiţi

cu hainele-n apă-nfulecăm alviţă

nălţăm bazaruri translucide din alge

legăm coliere ecarlate din falange –

tatăl murdar roteşte-n chip de derviş

şi-s vremuri de restrişte –

îl vezi la suprafaţa apei –

dansează fără să se mişte