Poeme
de Marian Barbu
CONSULUL ÎNDRĂGOSTIŢILOR
Locuia lângă sau într-un arţar vălurit de timp.
Cu crengi întinse care-ncotro
Cu multe cuiburi, sus, sus de tot
Nu chiar aproape de cer, dar pe aproape.
Cel puţin aşa crede Mac Gregory.
S-ar zice că era pustnic, scârbit sau izolat de lume.
Dar după ce am intrat cu el în vorbă
Am înţeles că singur şi-a asumat rolul de paria
Îl ştiau mai toţi din Crystal Lake, inclusiv poliţiştii
Care în fiecare primăvară îl cercetau de existenţă.
Pe vreme de iarnă, cobora la grajdurile unui congresman
Îngrijind de caii acestuia şi de avionul din hangar.
Se socotea liber cugetător, neprimind în hamacul său de trestie
Decât pe îndrăgostiţii nehotărâţi de-a face pasul în viaţă.
Oferea un fel de consiliere, dar şi de reprezentanţă.
Avea de acum vechime cinci ani de
activitate !
Politicos ca un amfitrion educat, cicălitor ca un psiholog
Mac Gregory devenea procuror când înclina balanţa.
Profetul ştia să citească în ochi, în suflete, în cuvinte,
Aşa încât consultanţa lui devenea pregnantă în decizii.
Mulţi socoteau vizita spre el ca pe o plimbare la pădure
Uneori el însuşi îi trimitea pe împricinaţi
Să admire împrejurimile locuinţei sale
Şi se bucura nespus când constata că noile vorbe
Au altă cadenţă, alt rost pentru tinerii îndrăgostiţi
Doar ce l-am auzit facerea de bine nu e a noastră
Ne-a lăsat-o Dumnezeu, ca să ne-aducem aminte de El.
Eu stau aici, fiindcă sunt paznicul pădurii,
Al aerului curat, al anotimpurilor
Numai iarna ştie de mine că sunt fiinţă
Şi caii care sfornăie de plăcere în jurul meu.
Încolo, Mac Gregory rămâne un om normal
Cu toate că a ratat trei facultăţi
Şi slujba de pilot la congresmenul G.W.Rice.
CORP CU TREI RESPONSABILITĂŢI
De ce francezul plecase din ţara lui
Ca să ajungă tocmai aici, în biciuirea ciulinilor toamna,
Nu poate nici el să spună acum.
Câte ceva se desprinde din nostalgiile lui
Când stă cocoţat pe balustrada podului de peste râu
Lumea din jur îl ştie de chiropracter
Are atestat de funcţionar şi câştigă binişor.
Afabil, dar retras, îngândurat.
La Policlinică, se plictiseşte tot îndreptând oase.
Coaste mai cu seamă, ba, cutii craniene.
Are palmele fine, le apasă cu forţă, apoi cu ghionturi
Întinde vertebre, degete, de toate mărimile.
Pielea se-ncinge, pacientul, de asemenea.
Sângele circulă mai cu viteză, iese la suprafaţă.
În Europa noi îi spunem masaj
Da, dar dolarii sunt verzi, mereu în viaţă.
Pe când moneda europeană, când violetă, când galbenă.
Fie şi atunci când fiind verde, nu este suficientă
Pentru o vizită la chiropracter
Suntem doar la Chicago. Dacă am fi în Los Angeles,
N-ar ajunge pentru aceeaşi
muncă nici suta de dolari
Nici suta de euro. Împreună, da !
Am surprins ceasurile de reflecţie ale lui Pierre
Când cei trei băieţei ai săi urcă şi alunecă pe tobogan.
Pierre recita versuri în franceză. Apoi le traducea pentru sine,
În engleză. Pourqoi ? l-am întrebat.
Să-mi păstrez în activitate creierul.
La policlinică, îl conduce pacientul
Aici, îl conduc eu.
Iar în somn, mă conduce el.
Nu este şi el chiropracter ?
|