Cunoscutul balcanolog român Mircea Muthu a publicat în 2011, la Editura Academiei Române, o amplă şi necesară bibliografie a studiilor sau lucrărilor literare care au ca temă spaţiul balcanic (Europa de sud-est în memoria culturală românească. Bibliografie), în fapt, „o receptare românească a culturilor sud-estice începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea până în prezent”, după cum specifică însuşi autorul.

Principiul de la care M. Muthu a plecat în alcătuirea bibliografiei se subînţelege încă din prima frază a motto-ului ales să deschidă volumul, motto preluat dintr-un text al lui Victor Papacostea (din 1936), în care acesta afirma că „viaţa niciunui popor balcanic nu mai poate fi studiată separat”. Aşadar, spaţiul balcanic sau, mai exact, cel sud-est european trebuie perceput ca un tot, iar viaţa culturală este poate cea mai puternică răsfrângere a interferenţelor şi unităţii care îl individualizează.

Volumul este structurat în două părţi, prima cuprinzând referiri distincte la genul epic, liric, dramatic, ca şi la etimologie şi folclor despre Albania, Bulgaria, Grecia şi „spaţiul iugoslav”; partea a doua este împărţită tematic pe capitolele: Balcanologie, Bizantinologie, Lingvistică balcanică, Români balcanici. Cele două părţi sunt precedate de un text explicativ al autorului, intitulat „Memorie şi proiect”, de o „Notă asupra ediţiei”, de specificarea unor „surse generale”, precum şi de indicaţiile asupra numeroaselor (dar necesare) abrevieri având în vedere bogăţia informaţiilor din cele aproape 300 de pagini. Un Indice de nume, divizat pe trei capitole indică de asemenea complexitatea volumului: I. Autori români şi străini. Volume individuale, periodice; II. Autori români şi străini. Antologii literare, volume colective; III. Traducători. Volume. Periodice.

Importanţa unei asemenea priviri panoramice asupra receptării româneşti a culturilor sud-est europene, care reflectă, după cum specifică autorul, „direct sau indirect, contextul geoistoric, lingvistic şi chiar mentalitar al propriei noastre culturi”, nu mai trebuie demonstrată. Şi totuşi, enumerarea câtorva aspecte (desprinse din sinteza făcută de autor în „Memorie şi proiect”) va reliefa mai clar necesitatea lucrării din care cititorul de astăzi află informaţii multiple. Una poate fi aceea că la început de secol XX din literatura balcanică au tradus, printre alţii, G. Murnu (din neogreacă), G. Bogdan-Duică şi Al. Macedonski (din „serbo-croată”), I. Bărbulescu, Horia Petra-Petrescu (din bulgară), Hasdeu, Iorga, Coşbuc (din albaneză). Mai aflăm apoi că „unele reviste cultivă în mod constant valorile literare sud-estice”, exemplificându-se cu Gazeta de Transilvania, Noua Revistă Română, Convorbiri literare şi Universul literar. (pp. 9-10) În urma unei analize statistice a titlurilor, autorul atrage atenţia că din punct de vedere cantitativ „Albania e mai puţin prezentă”. Mai mult, în mod paradoxal, se observă că „o prezenţă substanţială vor avea, în general, literaturile sud-est europene după 1918 (...) în pofida tensiunilor interbalcanice”. (p. 10) În perioada de după al doilea război, perioada instaurarii stalinismului, se subliniază apariţia antologiilor ce inserează îndeosebi creaţii proletcultiste din ţările vecine. În schimb, pentru ultimii ani este consemnată tipărirea unor ediţii bilingve de poezie, a unor studii comparatiste, a unor istorii literare şi a unor culegeri de folclor.

Acest areal fascinant prin diversitate tematică devine, în succesiunea bibliografică a receptării româneşti, un spaţiu care invită în continuare cercetătorii (fie ei lingvişti, critici literari, etnologi, antropologi, folclorişti, sociologi etc.) să descifreze specificul identitar al zonei, unitatea în diversitate a sud-estului Europei.

Dincolo de a veni în sprijinul celor care cercetează – din diferite perspective – spaţiul cultural balcanic, „Bibliografia” întocmită de Mircea Muthu demonstrează ceea ce autorul însuşi menţionează (în „Memorie şi proiect”), citându-l, la rândul său, pe cunoscutul savant Nicolae Iorga, şi anume, „interesul nostru comun pentru ariile învecinate de «comune amintiri istorice»”.

Volumul este însă, în primul rând, o „formă de luptă împotriva uitării”.