sărută-mi venele căile neştiute
căutate de seara până dimineaţa
noaptea ca stane de piatră ascultăm şoapte nu se ştie unde
nu se ştie cine recită
tăcerea amestecată cu teama de a te pierde
departe
ascuns în tine
perdele grele lanţuri şi lumânări
culorile se scurg rând pe rând
cerul decolorat şi calmul tău deşi rătăciţi
cum poţi ţine ochii închişi când
strigătul ne va lovi
fără durere ne va înghiţi
fără să se vadă că n-a rămas nimeni să aştepte
coroana imperială împletită din iarbă
noduri de spini
e vremea să taci
alene intră ţepii în carne
povara de oase o duc singur
fără ezitare