Era pe 9 iunie, de Vindecarea orbului din naştere, zi de alegeri locale în România. Se înnegurase bine şi aveam pe masă un teanc de cărţi, care mai de care mai plină de chestii importante pentru omenire. Mă tot gândeam pe care să o aleg pentru a o prezenta aici, când am auzit din depărtare: „Asta e culmea!... culmea!”. M-am luat după oftat şi am ajuns într-un orăşel din Gorj, într-o curte care arăta ca după chef, unde un om ca toţi oamenii stătea amărât la o masă. „Asta e culmea!... culmea!”. Nu era Lefter Popescu, dar aşa îi voi zice. A început să-şi descarce sufletul de cum m-a văzut.

Să-ţi spun ce păţii! Vreau, domnule, de 20 şi ceva de ani, să fac şi eu politică! Am încercat la toate partidele, da’ n-am avut loc. Acum, am zis să mă leg de ăsta nou, al ăluia de-a vrut să fie primar la Bucureşti. Numa’ că, vezi, să faci organizaţie într-un fund de lume ca al nostru e dandana mare. Trebuie sediu, toate cele! Plus că omul, chiar dacă vrea să te susţină, nu se bagă pe faţă, că poate îl află la întreprindere şi... Doamne, fereşte! Aşa că am zis: mai bine mă bag independent! La consilieri, nu la primar, că, te rog să mă crezi – nu mă cunoşti, nu te cunosc – sunt om serios, îmi ştiu lungul nasului. Am început să umblu din poartă în poartă după voturi. Am strâns ceva, da’ mai trebuia. Cu socotelile ştiu; am fost atâţia ani contabil la centrală, am ţinut societate. Dacă nici eu nu ştiu, nu ştie nimeni. Deci eram bine, da’ mai trebuia ceva, pentru siguranţă. Ce m-am gândit: mă, dacă chem eu din neamurile şi prietenii care s-au dus în alte părţi, da’ domiciliul îl au tot aici? Pun de un grătar duminică... o bere, un mic şi, după-aia, încolonarea la vot! I-am luat la telefon. Am pus consoarta să facă pregătiri, am luat un portbagaj de bere, că mai bine să rămână decât să n-ajungă.

Mă trezii, de dimineaţă, cu vreo 14 inşi în bătătură. Foarte bine, zisei! Venise şi nepotu-meo Adi, cu nevastă-sa, Roxana, care şi-au luat o casă de-aia săsească, pe lângă Sibiu. Ăştia lucrează de-acasă, cu calculatoarele, da’ cică vor să facă şi agroturism. Adi mi-a zis când l-am sunat: „Nea Leftere, eu aş veni, da’ să vedem ce zice şefu’ meu, care vrea să facă şi el tot ce vrei să faci matale. Că noi avem reşedinţă aci şi putem să votăm ori într-o parte, ori în alta”. Şefu-su, om cu cap şi el, cu calculatoarele, deh, avea socotelile făcute şi i-a dat drumul: „Du-te tu şi ajută-l pe unchiu-tău, că eu mă descurc aici!”.

Mâncarăm noi, băurăm, şi, pe după-masă, când văzui că băieţii se cam înmoaie, dădui stânga-mprejur. Când să plecăm, mă trase Adi într-o parte: „Nene, nu te supăra, da’ scrise şefu’ că să ne ducem urgent, că are musai nevoie de voturi. O luăm din loc, să ajungem până în 10.00!”. Luaţi-o, copii, zisei, că oricum mie îmi ajunge ce am pe-aci!

Votară toţi 12 de mai rămăseseră, mai mâncarăm, mai băurăm şi, până la urmă, lumea plecă. Eram singur aci, când mă sună un prieten de la secţia de votare. Să mă dau cu capul de masă, nu alta! „Asta e culmea!... culmea!”. Pierdui la două voturi. Două voturi îmi mai trebuiau să ajung consilier. Nu trebuia să le dau drumu’ la copiii ăia doi! Da’, dacă te uiţi altfel, pierdui la 12 voturi. Mă gândii că mai bine nu-i mai duceam nici pe ăilalţi. Mai să-mi pară rău după mici şi bere! Da’ nu-i aşa: trebuia să-i duc şi să-i pun să voteze cu ăia din urma mea, ca să ţină pragul sus. Vezi dumneata, socoteala de-acasă nu e ca aia de la secţie! Ia uite cum: avusei 237 de voturi din 4520, adică 5,24%. Da’ tocmai pentru că sării de prag, îmi însumară şi mie voturile când fu vorba să calculeze mandatele: se împărţi 4072 (că restul rămaseră sub 5%) la 17 consilieri, câţi sunt, şi dădu 239. Ăsta fu coeficientul electoral pe care trebuia să-l fac! Două voturi mai mult! „Asta e culmea!... culmea!”. Dacă aveam doar 225 de voturi şi pe-ale 12 ale mele le dădeam altora mai slabi, rămâneam sub prag, cu 4,97%, şi nu mă mai însumau. Calculele se făceau fără voturile mele: 3835 împărţit la 17 dădea 225. Exact cât aveam! Trebuia să îmi dea mandatul, că legea aşa zice: independentul trebuie să atingă coeficientul. Mala lex, sed lex!

Cum să-l contrazic?!? L-am lăsat pe dom’ Lefter şi am luat-o spre orăşelul din judeţul Sibiu, unde Adi şi Roxana s-au dus să voteze alt candidat independent – îi voi zice Sever Ionescu. „Dacă aş fi unul din acei autori care se respectă şi sunt foarte respectaţi”, aş duce povestea spre doi inşi care, azi, umblă aiurea pe drum „şoptind mereu, cu un glas blajin, acelaşi cuvânt: «Vice-versa!... da, vice-versa!». „Dar... fiindcă nu sunt dintre acei autori, prefer să vă spun drept”: pe tineri i-am găsit blocaţi de ore bune pe defileu. Eu le-am spus păţania bietului unchi Lefter. Să plângă de necaz, nu alta! Când îl sunaseră pe Sever să-l anunţe că nu ajung, ăsta se impacientase. După închiderea secţiei însă, sunase el să le zică: „Bine că n-aţi venit! Două voturi ale voastre mi-ar fi fost fatale!”. Iată de ce: au fost acolo, în total, 3603 voturi, deci un prag electoral de 180. Din cele 3603, doar 3022 au fost peste prag, deci s-au luat în calcul la repartizarea mandatelor. 3022 împărţit, întâmplător, tot la 17 a dat 177 – coeficientul electoral. Domnul Sever a luat 178, adică 4,94%. Voturile lui nu au fost puse la socoteală, dar s-a ales consilier, pentru că a întrunit coeficientul. Un vot în plus ar fi fost ca apa sfântă: nu i-ar fi făcut nici bine, nici rău. Două voturi în plus l-ar fi aruncat în aer: ar fi atins pragul şi voturile sale ar fi fost adunate pentru calculul coeficientului. 3022 cu 180 dau 3202; împărţit la 17 dă 188, deci cu opt voturi mai mult decât ar fi avut omul nostru.

M-am întors spre dimineaţă la masa mea şi n-am mai avut niciun chef de cărţile pline de chestii importante pentru omenire. De fapt, multe, cu toată importanţa lor proclamată, n-au nicio treabă cu biata viaţă a omului. N-o prinde el, vulturul, muşte, dar, de multe ori, prinde fluturi. Texte esenţiale pentru cotidianul nostru sunt cărţile de bucate, ghidurile de întrebuinţare şi, peste toate, legile.

„Analfabet funcţional” nu e unul care nu înţelege Teoria relativităţii pe înţelesul tuturor, ci unul care nu înţelege cum se face budinca din plic sau cum se dă prioritate într-o intersecţie nesemaforizată. Dar tot „analfabet funcţional” e şi cel care nu poate scrie clar cum se face budinca din plic sau cum se dă prioritate într-o intersecţie nesemaforizată. De foarte multe ori, nu înţelegem (bine) un text nu pentru că nu ne duce capul, ci pentru că textul e prost scris. Există, deloc rar, şi situaţia în care autorul ar putea scrie clar şi concis, dar nu vrea. Are intenţia de a zăpăci/ înşela (vezi variile „termene şi condiţii”) ori de a se împăuna, mimând complexitatea şi inaccesibilitatea (pentru profani) a materiei (vezi variile scrieri „academice”).

În dreptul public românesc, incapacitatea de a fi coerent se împleteşte cu dorinţa de a complica lucrurile şi/ sau de a le face să pară complicate. De aceea, există riscul apariţiei unor situaţii paradoxale, insolvabile, contrare principiilor invocate. Bucăţica de lege (nr. 115 din 19 mai 2015) care a făcut posibile păţaniile domnilor Lefter Popescu şi Sever Ionescu este ilustrativă:

„Art. 100. (1) Pentru repartizarea mandatelor de consilier, biroul electoral de circumscripţie stabileşte pragul electoral al circumscripţiei, reprezentând 5% din numărul total al voturilor valabil exprimate în circumscripţia respectivă...

(2) Pragul electoral este egal cu numărul întreg, fără zecimale, nerotunjit, rezultat din înmulţirea punctelor procentuale stabilite conform alin. (1) cu numărul total al voturilor valabil exprimate...

(3) Repartizarea mandatelor se face avându-se în vedere numai partidele politice... care au întrunit pragul electoral prevăzut la alin. (1) şi candidaţii independenţi care au întrunit coeficientul electoral prevăzut la alin. (4) lit. a).

(4) Repartizarea mandatelor de consilier se face astfel:

a) în prima etapă, biroul electoral de circumscripţie stabileşte numărul de mandate ce revine fiecărei liste de candidaţi, precum şi candidaţilor independenţi, pe baza coeficientului electoral, care este egal cu numărul întreg, fără zecimale, nerotunjit, rezultat din împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate pentru toate listele de candidaţi şi pentru candidaţii independenţi care au întrunit pragul electoral la numărul total de consilieri din circumscripţia electorală respectivă; biroul electoral de circumscripţie repartizează fiecărei liste atâtea mandate de câte ori coeficientul electoral se include în numărul total al voturilor valabil exprimate pentru lista respectivă; de asemenea, este declarat ales candidatul independent care a obţinut un număr de voturi cel puţin egal cu coeficientul electoral...

c) în a doua etapă, biroul electoral de circumscripţie repartizează mandatele neatribuite, pe baza unui tabel cuprinzând partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au întrunit pragul electoral, în ordinea descrescătoare a numărului de voturi neutilizate...

(5) ... Candidaţii independenţi care au primit un număr de voturi valabil exprimate mai mic decât coeficientul electoral stabilit nu participă în etapa a II-a de repartizare a mandatelor de consilieri...”.

Aritmetică şi compunere!

P.S. Lefter Popescu şi Sever Ionescu sunt doi candidaţi independenţi la alegerile pentru consiliile locale din 9 iunie 2024. Datele sunt preluate exact din procesele verbale ale birourilor electorale de circumscripţie. Călătoria lui Adi şi a Roxanei este o ficţiune întemeiată pe art. 3, alin. (3) din Legea nr. 115/2015: „Dreptul de vot se exercită numai în comuna, oraşul, municipiul sau subdiviziunea administrativ-teritorială a municipiului în care alegătorul îşi are domiciliul sau reşedinţa, după caz”.