| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Mihai KantzerPeisaj de iarnă cu capcană pentru păsări Am renunţat demult să-mi imaginez ce se va întâmpla cu materia Este un semn că m-am împăcat cu ideea În cele din urmă, vor rămâne doar micro-organisme rezistente Mai rezistente ca noi, ne spun cercetătorii americani Am încetat să mai îmi fac speranţe că voi fi clonat Măcar o parte a creierului meu să depună mărturie În faţa viitorilor paleontologi Ce vor dori să afle cum privea lumea un homo sapiens dintr-o ţară din est Aria lui Broca mă va da de gol Că îmi plăceau clătitele cu dulceaţă de nuci amare şi serile de blues, poezie şi jazz În Bucureştiul îngheţat, când căutam un loc călduţ la picioarele tale Ca un şarpe încolăcit în jurul prăzii, fremătând de plăcere Am decis să nu mai dau atenţie încălzirii globale Din ziua în care RADET-ul a oprit agentul termic Îţi aminteşti cum făceam piruete împreună în baie nopţi de-a rândul Nebuni ca în peisajele hibernale ale lui Bruegel cel Bătrân Aşteptând ca (alt)cineva să întoarcă discul Noi eram prea concentraţi să fie totul perfect.
Anotimpuri aparente Poate ai observat, anotimpurile trec în fugă prin oraşul nostru Nu lasă urme, doar câteva poze pe Facebook Se păstrează un timp în Cloud, apoi dispar fără urmă Rămân doar aşa, în mintea noastră Îmbibată de alcool, fără o adresă precisă În aburii ce se ridică după lăsarea întunericului Iată, toamna a trecut!, ţi-am zis şi nu am observat niciunul când s-a crăpat de ziuă Nimeni nu a venit încă să dea stingerea Prietenii au simţit că se termină proviziile şi s-au mutat Într-un loc mai sigur, departe de capcanele fiscului Noi am rămas să ne facem declaraţii de dragoste Deşi amândoi ne gândeam la altceva.
Globalizare De ce să mai ţin secretă combinaţia genomului meu? Am spoit toţi pereţii acasă cu formula rezultată I-am invitat pe oaspeţii mei să o transcrie metodic În carneţelele lor negre de buzunar Să se inspire din ea pentru viitoarele proiecte În fond, eu mă insinuez târziu, meritul este modest Atâtea generaţii ilustre şi-au lăsat amintiri în această formulă La care fiecare a contribuit cu ceva Încet şi sigur ca într-un furnicar disciplinat Ce iese la suprafaţă în amurg să cunoască lumea Nimeni nu se mai aştepta, reflexele erau anesteziate Fructul discret al diviziunii muncii organizate De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi Aşa se spunea cândva Nu bănuiam pe atunci efectele incipiente ale globalizării Se insinuau perfid la marginea cartierului nostru Nimeni nu ne-a anunţat, am aflat singuri, mult mai târziu, Eram deja prea obosiţi să mai discutăm despre asta.
Funcţii vitale Acum când menţinerea funcţiilor vitale A devenit un joc de societate mult prea elitist Orice stimulent care reduce gradul de îndatorare este binevenit Cât timp voucherele de vacanţă încă mai sunt valabile În cotloanele motoarelor de căutare voi găsi la nevoie o pastilă de a doua zi, O listă de aşteptare pe care pot staţiona cât doresc În nopţile insomniace când Controlorii de zbor, ignorând semnalele luminoase, Dau undă verde cocorilor spre ţările calde. |