| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Mihai Octavian IoanaCimitir cu hârtoape Pământul este bătut cu palma Să se afle unde e piatra mai aproape, Unde golul e afânat, Ca să poată târnăcopul mai uşor să sape. Se munceşte din zori cu îndârjire, cu obidă, Nu se ştie cine pe cine o să îngroape Alături sau departe de alţii Aşa se-ntâmplă-ntr-un cimitir cu hârtoape. Mult mai uşor e-n câmpie Moartea aşază căsuţele cu compasul şi dreptarul Dar muntenilor nu li se face nicio favoare Când sunt duşi cu boii şi carul Şi se zguduie plânsetele neîncetat Şi se zdruncină de bolovanii drumului roata. Aşa a fost să fie totdeauna în munte: Un drum anevoios şi-apoi gata. Ca zborul păsării spre cer Sufletele se ridică peste pădure Şi se găsesc risipite apoi pe pământ În boabe dulci de coacăze, de afine, de zmeură şi de mure. Degeaba (O după-amiază cu îngerul) Am stat într-o după-amiază câteva ore în faţa blocului unde se află Casa pensionarilor Şi am urmărit competiţia de table, cu emoţiile zarurilor aruncate mai întâi în cutie şi apoi în neant. Mi s-au părut foarte stăpâni pe ei înşişi, Pe nimicul lor glorios, Le grand nimique, Şi le-am admirat calmul Şi stăpânirea de sine. A venit apoi o fetiţă Şi a desenat un şotron, Un cerc la marginea lumii, Şi s-a jucat acolo minute în şir Aruncând ţigla Şi numărând Sacii de galbeni ai unei Copilării fericite. Avea ochii albaştri, Aşa cum mă rugasem să-i aibă şi fetiţa mea şi am poreclit-o în gând Ţopăilă mai ales că a început să sară coarda şi să cânte cu un glas subţire şi catifelat. Între o vârstă şi alta Stam nehotărât Aşa cum se întâmplă oricui Care stă printr-un concurs de împrejurări Mai multă vreme Cu totul şi cu totul degeaba. Inadvertenţă Floarea de mac crescută-ntre ciulini Cu fir plăpând sub roşia ei cupă A străbătut reţelele de spini Şi-şi lasă-n plin culoarea să-i erupă. Nu-ţi vine-a crede c-a avut puterea Cu-a ei corolă tot mai sus să salte Fără să simtă nicidecum durerea Pe când priveşte zările înalte. Furtuna din ajun n-a despicat În dârze lungi fragilele-i petale Nici capu-n pulberi nu i-a aplecat Încovoind-o din grumaz şi şale. Desculţ pe prund, cârpit, cu traista-n şold, Şi-având o carte lângă mămăligă, Un băieţaş din Gorj sau de la Olt Încearcă gându-n cer să şi-l înfigă. Fără computer, smartphone sau tabletă, La el doar cu-acel tom ferfeniţit... E semn că pasiunea lui secretă Pentru poveşti şi versuri n-a murit. |