Douăzeci de cărţi a scris, din 1995 până în prezent, neobositul profesor doctor Zenovie Cârlugea (n. 1950), redactorul şef al revistei „Portal Măiastra“ din Târgu-Jiu. Autorul debutează editorial în 1995 cu un volum de poezii (Fericirile), urmat de alte patru (Deseninări de cleştar, 1995, Gheaţă la mal, 1997, Foişor în Heliopolis, 1997 şi Ochiul înrourat, 1999).

Neobosit cercetător, Zenovie Cârlugea publică în 2005 Dacoromânia profundă, o carte de studii de dacologie şi, în colaborare, cartea Arethia Tătărescu – Marea Doamnă a Gorjului interbelic, în 2007. Barocul macedonskian îl analizează în Alexandu Macedonski – Palatul fermecat, 1997, iar interesul cercetătorului pentru folclor se materializează în culegerea Folclor de pe Valea Amaradiei, materiale de arhivă, 2008.

Despre fiul Gorjului, Constantin Brâncuşi, a scris trei cărţi: Brâncuşi – azi, I, critică de artă, 2000, Brâncuşi – orizonturi critice, critică de artă, 2009 şi Brâncuşi – studii şi eseuri, istorie şi critică de artă, 2009. Preocupările pentru un alt fiu al meleagurilor natale, Tudor Arghezi, se concretizează în două cărţi: monografia Tudor Arghezi şi spiritul Olteniei, 2008 şi eseul Tudor Arghezi – un elogiu al Gorjului, 2010.

Preocuparea perpetuă şi fundementală a inimosului cercetător gorjean o constituie însă descifrarea personalităţii complexe a ardeleanului din Lancrăm, Lucian Blaga, despre care a scris şase cărţi: Poezia lui Lucian Blaga, eseu critic, 1995, Lucian Blaga. Dinamica antinomiilor imaginare, studiu critic, 2005 (care constituie şi disertaţia sa de doctorat), Lucian Blaga – studii, articole, comunicări, evocări & interviuri, 2006, Lucian Blaga. Solstiţiul sânzienelor, istorie literară, 2010, Lucian Blaga – între amintire şi actualitate, interviuri & reportaje, 2011 şi, recent, Lucian Blaga – sfârşit de secol, început de mileniu, Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, 2012.

După ce s-a ocupat la început de poezia lui Blaga, mai apoi de întrega operă blagiană (şi cea dramatică, filosofică precum şi de romanul acestuia), pe urmă de aspecte legate de biografia filosofului culturii pe baza investigaţiilor proprii şi a interviurilor realizate cu cei care l-au cunoscut îndeaproape pe Lucian Blaga, se dedică cercetării iubirilor (mai mult platonice) ale marelui om de cultură în Lucian Blaga. Solstiţiul sânzienelor, pentru ca în această ultimă carte publicată Zenovie Cârlugea să întreprindă critica criticii, adică să comenteze cu ochi de Argus nu mai puţin de douăzeci şi cinci de cărţi despre Blaga, publicate în perioada 1993-2011, deci într-un interval de timp de aproape douăzeci de ani.

Într-un succint dar consistent „Cuvânt înainte“, exegetul afirmă: „Încercăm, prin lucrarea de faţă, să facem o recapitulare exegetică a perioadei din urmă, când, lăsând în urmă un secol, Blaga intră în mileniul al treilea cu o imagine statuară cât mai probatorie şi temeinică. Desigur, nu totul s-a spus, iar acest <> rămâne, de bună seamă, deschis viitoarelor abordări. Importantă şi de o referenţialitate expresă şi inamovibilă, imaginea aceasta aproape clasicizată a receptării de până acum, desfăşurată pe aproape două decenii, se constituie într-un memento al pariului cu eternitatea“ (p. 6). Sunt analizate şi comentate cu aplicaţie lucrări semnate de D. Vatamaniuc, Dorli Blaga, Cornelia Blaga-Brediceanu, Corneliu Blaga, Octavian Vorobchievici, Nicolae Mareş, George G. Potra, Vasile Fanache, Mihai Cimpoi, Ioan Mariş, Corin Braga, Doina Modola, Constantin Cubleşan, Luminiţa Cebotari, Lucia Bârgiu, Traian Pop, Eugeniu Nistor, George Piscoci-Dănesco, Alexandru Husar, Gheorghe Pavelescu, Mircea Popa, Ieronim Muntean, Ion Mărgineanu, Radu Cărpinişianu şi Dorin Ovidiu Dan, structurate de critic în şase capitole (pp. 7-249).

În continuare, în Addenda. Pro domo (pp. 250-314), este prezentată opinia unor critici importanţi cu privire la cele cinci lucrări ale lui Zenovie Cârlugea apărute tot în această perioadă de timp, precum Jeana Morărescu, Ovidiu Moceanu, Mircea Popa, Gheorghe Grigurcu, Adrian Voicu, Liviu Grăsoiu, Cristian Paşcălău, Monica Grosu şi Lucian Gruia, astfel încât imaginea critică asupra celor (acum) treizeci de cărţi despre Blaga este completă. „Indicele de nume” (pp. 315- 323), care în mod firesc nu trebuie să lipsească din nicio lucrare ştiinţifică, vine să uşureze munca celui care se îndeletniceşte cu cartea de faţă.