Noi contribuţii exegetice de balcanologie

Cine cunoaşte devenirea de critic, de exeget literar a universitarului clujean Mircea Muthu, realizează o constatare – apreciem noi – de ordinul evidenţei încă de la începuturile prezenţelor sale, din urmă cu peste trei decenii, în publicaţiile literar-culturale, dar şi în zona editorială. Venind din universul academic, încă tânărul, atunci, Mircea Muthu stăpânea şi opera cu o scriitură, o sintaxă a limbajului critic pregnante, temeinic, organic adecvate la referenţialitatea investigată. Exprimăm aceste succinte aprecieri, pe temeiul lecturilor de pe parcursul anilor, dar şi a relecturilor, în unele cazuri, ale scrierilor lui Mircea Muthu. Vom exemplifica prin citarea câtorva titluri de volume ce-i poartă emnătura: „Literatura română şi spiritual sud-est European”(1976), „Paul Zarifopol – între fragment şi construcţie” (1984), „Alchimia milenară” (1989).

O referenţialitate centrală, esenţială în scrisul lui Mircea Muthu s-a conturat aproape dintru începuturi, concretizată într-o primă formă în volumul său din 1976, continuată, amplificată şi aprofundată apoi, pe parcursul anilor, până în prezent.

În această sferă se circumscrie şi cel mai recent volum semnat de prodigiosul universitar clujean, Balcanologie III (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007), urmând celor două volume anterioare cu acelaşi titlu. Dar şi celor trei opusuri cu titlul „Balcanismul literar românesc” (2002), un edificiu exegetic sistemic, centrat pe o temă atât de complexă şi vastă.

Recentul volum al lui Mircea Muthu este alcătuit pe secţiuni, care la rândul lor se constituie din secvenţe, derivate din realităţi socio-culturale destul de diverse, consunând pe anumite coordonate, exegetul evidenţiindu-le specificitatea şi interferenţele.

Prima secţiune, „Acolade”, nuanţează şi completează ceea ce a fost tratat şi în volumele anterioare, ca urmare a înregistrării şi accentuării unor noi contribuţii ce consolidează realităţi socio-culturale multiple, investigate diacronic: Geografie şi Identitate; Identităţi balcanice, secvenţă în care universitarul clujean comentează un volum axat pe această temă, comentariu din care cităm introducerea: „Identitatea ca parte integrantă din discursul memoriei, Balcanii văzuţi drept exces de memorie istorică în raporturile acesteia cu memoria colectivă şi subsumarea celor două concepte – alunecând dinspre cultural către politic – alcătuiesc obiectul prismatic al volumului colectiv, coordonat şi prefaţat de către Maria Teodorova.” (Exegetul indică la „Note şi referinţe” volumul „Balkan Identities. Nation and Memory” – apărut la New York University Press, în 2004). Universitarul român continuă cu secvenţele „Balcanii francofoni” şi „Despre românii din Balcani”, iar în cadrul acestei ultime secvenţe citate, exegetul configurează adevărate „articole de dicţionar” vizând pe George Vâslan (1885-1935), George Murnu (1868-1957), Ioan S. Neniţescu (1854-1901) şi Silviu Dragomir (1888-1962), autori cu contribuţii substanţiale despre „românii din Balcani”, primii trei cunoscuţi şi ca traducători şi poeţi. Dacă titlurile secvenţelor citate indică chiar subiectul abordat în cuprinsul lor şi sunt grupate sub genericul „Identităţi / alterităţi balcanice”, sub genericul „Lingvistice”, autorul circumscrie secvenţele, semnificative şi relevante chiar prin titlurile lor: „Tracologie balcanică”; „Latinitate balcanică”; „Filologie slavă”.

Secţiunea a doua a volumului Revue des etudes sud-est Europeennes, constituie ceea ce însuşi exegetul indică „Schiţă monografică” a prestigioasei publicaţii de specialitate. Autorul expune în mod doct istoricul Institutului de Studii Sud-Est Europene, al publicaţiei sale de circulaţie internaţională, avatarurile prin care acestea au trecut în anii regimului totalitar, reînfiinţarea lor după 1989 şi prezenţa de înalt prestigiu al acestora în domeniul cercetării şi al publicării unor studii de specialitate. Pentru potenţialii cititori reproducem un mai extins citat din „Schiţa monografică” a profesorului Mircea Muthu: „Un spaţiu destul de întins (în revistă, n.m.) este afectat problemelor de  lingvistică. Difuziunea limbii latine în Sud-Estul European, interferenţele dintre slavă şi română, română şi albaneză, română şi sârbo-croată, turcă şi bulgară, dialectul aromân şi limba bulgară etc, sau aspectele particulare înregistrate în evoluţia unei limbi îmbogăţesc domeniul lingvisticii balcanice şi sud-estice. Pentru studierea limbilor şi dialectelor de aici, un rol important l-a deţinut literatura. Fie că e vorba de importanţa celei bizantine pentru cunoaşterea latinei vulgare, fie de spiritual epopeic, diseminat în evocările poetice sau în naraţiunile culte sau cvasifolclorice. Comparativismul nu exclude însă abordarea intrinsecă, analitică a operelor unui Dimitrie Cantemir, Hristo Botev sau Rhigos Velestinlis. Tratarea istorico-literară prevalează, opera servind în multe cazuri la explicarea unor chestiuni mai largi, de mentalitate sau de istorie culturală (pag. 49).

Secţiunea „Inserţii în imaginar” cuprinde comentarii la diverse apariţii editoriale începând cu „Sfânta Scriptură”, diortosită după „Septuaginta”, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania (2001),sprijinit pe alte numeroase osteneli “, continuând la volume de Andrei Oişteanu, antologii de poezii şi altele.

Sub genericul „Dintr-un jurnal”, autorul înserează cu titlul „Veneţia”, un emoţionant micro-eseu, cu virtuţi de poem în proză. Şi ne-a reamintit, în bună măsură de lectura poemelor din volumele „Esenţe” (1994) şi „Grafii” (2004), acesta din urmă marcând şi vârsta de 60 de ani – cifra „cu chip de şarpe”, cum se exprima, în ipostaza de poet, profesorul Mircea Muthu, de la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj.