| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Munir MezyedOpera lui Munir Mezyed poate fi privita pornind de la aceea ca este arab, nu are cum si nu vrea sa faca abstractie de asta, dar vrea sa gândeasca/ sa scrie si ca un om al lumii întregi. Poet si prozator iordanian, originar din Palestina, cu studii în Marea Britanie si SUA, a publicat poeme în diverse reviste din Orientul Mijlociu, mai multe volume de poezie în limbile araba si engleza. Creatiile sale au fost traduse si publicate în mai multe limbi, începând cu româna. Scrie poezie, proza scurta, roman, teatru. A publicat în 2005, la Editura Junimea, Iasi, un roman în limba engleza, Love and hate/ Dragoste si ura. Au urmat mai multe volume de versuri la Editura Fundatiei Culturale Poezia, din Iasi (Capitol din Biblia Poeziei, Frescele poeziei s.a.) si la alte edituri de la noi din tara. A scris un studiu în araba despre o scoala de poezie al carei creator este, Ugarit Poetry\". Vizeaza, în principal, trei aspecte: 1. întelesul filosofiei mortii si implicatiile ei în viata noastra, întelesul filosofiei sufletului (moartea si sufletul fiind discutate în (co)relatie), 2. relatia om Divinitate, conceptul si întelesul Divinului (ale lui Dumnezeu) poate si de aceea poezia sa este privita, uneori, (si) ca una religioasa\", 3. visul si viziunile. Poezia trebuie sa fie eliberata de rima si ritm (asta si pentru a se diferentia de modul în care se scria în trecut, de felul în care se diferentia poezia de proza). Într-un fel, poezia scrisa dupa aceste concepte trebuie sa fie trunchiul din care deriva si poemul si proza. Poezia trebuie sa creeze imagini, nu sa construiasca\" cuvinte, sa fie de o muzicalitate implicita. Limbajul trebuie sa fie accesibil, simplu, pe întelesul tuturor, vorbind despre lucrurile care ne privesc pe toti: teama, vise, griji s.a. Pastreaza în suflet traditiile neamului sau, chiar felul de a scrie (desi doreste înnoirea poeziei, alegând versul alb), dar abordeaza o arie tematica cu accente universale/ universalizanta, raportându-se, de pilda, la evenimente care au marcat întreaga lume, politice, sociale, religioase, cautând sa creeze punti care sa permita o mai buna cunoastere a celuilalt. O, pamânt natal O, pamânt natal Mai ai loc pentru un vis ?\" În visul meu am vazut Albine de aur Zburând din suflet Facând ceara alba Si miere divina Din amaraciunea emigratului Si am vazut soarele Dogorind în inima Iar Luna, o femeie Stând la umbra sub un maslin Dintr-o data Vântul s-a pornit Dintr-un piept fisurat În spatele zidului amintirii Astfel toamna a luat locul visului Si visul a zburat din nou Întorcându-se pe-al meu pamânt natal M-am trezit întrebând: O, pamânt natal Mai ai înca loc pentru un vis ?\" Vis cosmopolit Contemplu marea Privesc caii viselor Alergând peste valuri Precum sclipirile ceresti, Si angelice vrabii ducând soarele În pliscurile lor de argint Cântând în bucuria divina Cântecul dragostei si al libertatii, Cântecul vietii Navighez cu o coplesitoare bucurie, Cu pasiunea mea, Visele mele Poezia mea Privind catre cer În cautarea chipului unicei si singurei mele Calatoresc singur precum marea Fara pasaport Fara identitate Fara granite Fara vami Lasând în urma Casa mea, Limba mea, Religia mea, Culoarea pielii, Grijile mele, Temerile mele, Chipul mamei mele Si cântecul trist Ma trezesc în zgomotele avioanelor, tancurilor, armelor de foc Atunci înteleg ca visasem Poemul virgin Pe cerul oarbei dorinte Amagirile întuneca norii cunoasterii Împiedicându-i sa se reverse Iar apa adevarului abia de creste Pierind în ceturi Astfel strugurii cuvintelor mele agatati pe peretele viziunii împletesc din rasuflarile liliacului vesmintele odelor O, iubita mea Totul se ascunde În uimirea poemului virgin În jurul lui tacerea se raspândeste Mai profunda decât meditatia De cum amintesc numele tau Se raspândeste adânc în suflet Un cânt al îngerului îndragostit Scânteia eterna a iubirii Dragostea mea Într-o dimineata umezita de mireasma rasuflarilor noastre Miracolul bea vinul necazurilor mele Astfel toate visele sedate cu uitare s-au trezit Aprinzând memoria spiritului Cu dorinta pentru tine Lânga eterna scânteie a iubirii ! Strabat caile ascunse ale cerurilor Raspândind margelele de lumina În gradina Nevazutului Cuvinte Nutrind dragostea mea pentru tine si povestea noastra ! Tunisia Sirena mea Salasluiesti în sufletul meu Inspirându-mi cântul Fluier vântului la ureche Soptind: Te iubesc ! Astfel, Luna zâmbeste Lepadându-si toata stralucirea La picioarele tale O, Tunisia, pamânt al mitului Si-al pasiunii Vin catre tine Trudit si ametit Ducându-mi bucuria, tristetea si nebunia Nevazut, Pasesc în padurile de maslini Fac dragoste cu Luna Si plec cu un poem Astfel, florile si vrabiile stelele si marile Murmura înlauntrul meu într-un fel ce mintea mea nu poate nici întelege, nici percepe Privesc valurile strângând la piept Pletele galbene ale nisipului Si-mi doresc sa sadesc în tine Struguri si ciresi Vrabii si rândunele Crini si iasomie, Sa sed ore în sir Contemplând Ochii si frumusetea ta, Sa-ti recit versurile mele nebune Si sa-ti povestesc despre mare Si înec Acum, ca am descoperit iubirea luminând în inima ta Lacrimile devin crini Iar maslinii primesc Toate vrabiile iubirii Sa cânte pe ale lor ramuri O, Tunisia, Luna care straluceste vesnic Îmi ilumineaza constant sufletul Astfel port vesmintele divinitatii Recitând poeme de iubire ! Prezentare si versiune în limba româna: Marius Chelaru |