Un spectacol modern, cu vocaþie europeanã

Vizionarea recentei premiere cu piesa „Cânta maicã-mea în far“ de Gilles Granouillet, autor asociat ºi consilier literar la Comedie de Saint Etienne (Franþa), produce spectatorului un ºoc receptat plãcut, acela al contactului cu un proiect teatral modern, dinamic, lejer, care vrea sã ne distanþeze de imaginea desuetã a teatrului grav ºi patetic ºi sã ne angajeze direct în vocile interioare în niºte locuri ºi într-un timp subiective. Viaþa, de fapt, ne transmite autorul, este o tragicomedie burlescã a maculãrii iniþiatice observate „printr-o lupã” care mãreºte ºi  deformeazã de la sublim la grotesc, de la comic la tragic, de la puritatea copilãriei la dureroasa descoperire a unor false cliºee ale gândirii, a unor imagini idealizate (ale pãrinþilor, de exemplu), închipuiri care ascund vieþi ratate ori distruse.

Destinele protagoniºtilor din piesa lui Gilles Granouillet sunt frânte pentru cã aspiraþiile lor cãtre împlinirea prin credinþã, devotament familial ori pura iubire eºueazã. Inocenþa se pierde prin încãlcarea poruncilor „sã nu ucizi“, „sã nu minþi“, „iubeºte-þi aproapele”. Marsilian ºi Perpinian sunt în textul dramatic douã personaje - copii, doi fraþi, având în jur de zece ani, care locuiesc undeva în nord, la malul mãrii, nu departe de locul unde se înalþã un far singuratic.

Marsilian este traumatizat de gândul cã trebuie sã înece trei caþei, sã ucidã deci cu sânge rece alungând ºi bãtând cãþeaua care încearcã sã-ºi apere puii, iar Perpinian este ºi el obsedat de faptul cã, dintr-o curiozitate prosteascã a omorât o altã vietate, o broscuþã ºi nu este convins cã pãcatul i-ar putea fi iertat prin rugãciuni ºi prin oficierea ritualului îngropãrii acesteia. Prin schimbarea vârstei personajelor, tânãrul regizor Alexandru Boureanu, asistat de actriþa Geni Macsim, schimbã vârsta personajelor-copii prezentându-ni-le în plinã maturitate, dominate de nostalgia dragostei materne pierdute ºi bulversaþi de absenþa ocrotirii paterne pentru cã tatãl lor renunþase sã mai lupte cu valurile vieþii, obosit de a mai conduce „barca familiei”. Marsilian ºi Perpinian, în interpretarea relevantã a actorilor Valer Dellakeza ºi  Eugen Titu, sunt doi naufragiaþi plutind în derivã cãtre un þãrm necunoscut, cãtre  acel cântec al mamei lor ce pare a veni dinspre farul misterios ºi singuratic, un cântec duios ºi dureros în acelaºi timp, uneori erotic ºi trivial, asemenea vieþii care nu este deloc romanticã, dimpotrivã este durã, instinctual carnalã, purtând stigmatul culpabilizãrii ºi damnãrii fiinþei umane. Rugãciunile pe care cei doi fraþi le adreseazã „cerului înstelat de deasupra” sunt voit superficiale ºi neconvingãtoare pentru cã ei nu trãiesc cu adevãrat teama de pedeapsa moralã, ci doar mimeazã cãinþa ºi credinþa în divinitate. Întoarcerea lor la copilãrie, la puritatea matricialã, este soluþia posibilã pentru salvarea acestor suflete rãtãcite, pentru gãsirea adevãratului sens al existenþei cãutat cu disperare ºi cu un gen de fatalism exprimat în spectacol sub aspect ludic, ca un dans caraghios ºi ciudat acrobatic, asemenea destinului celor doi fraþi care ar putea fi sublim, dacã n-ar fi marcat de inutilitate.

Confuzia conºtiinþelor face posibilã existenþa mai multor voci interioare personalizate de Mecanicul de draglinã – rol de mare fineþe ºi complexitate interpretat de actorul Adrian Andone cu o adâncã înþelegere a semnificaþiilor de mediator între scenã ºi spectator, de raisoneur inteligent, probând un talent ºi o vervã  de adevãrat profesionist al scenei. Nevasta mecanicului, personaj interpretat de Anca Dinu, reprezintã o altã ipostazã a feminitãþii, alãturi de alte trei întrupãri ale „cântecului mamei” interpretate nuanþat de Adela Minae, Denisa Vlad ºi Raluca Paun, ultima reuºind cu dezimvolturã sã dialogheze cu spectatorii, antrenându-i în problematica ºi evoluþia piesei. Însuºi tatãl celor doi fraþi este confundat de aceºtia cu divinitatea, apoi cu un barcagiu extenuat, excelent interpretat de Marian Politic, un produs al ºcolii de teatru craiovene, remarcabil ºi în acest rol ca, de altfel, în toate evoluþiile sale pe scena Naþionalului.

Sub forma agreabilã a muzicalului de un comic burlesc, versiunea textului dramatic în traducerea Xeniei Karo se disociazã de stilul comediei tradiþionale ori bulevardiere franceze, accentul mutându-se de pe jocul strãlucitor ºi elegant de cuvinte al replicilor pe gravitatea unor idei-forþã, modalitate proprie dramaturgiei universale contemporane: sã nu ucizi, sã nu loveºti fiinþe fãrã apãrare, sã crezi cu adevãrat în legea morala ºi în divinitate.

Regizorul Alexandru Boureanu, scenograful  V. Peniºoarã Stegaru, împreunã cu Germina Cosma, realizatoarea miºcãrii scenice, au creat un spectacol care completeazã la modul fericit sugestiile textului dramatic ºi opereazã vizualizarea pertinentã, secvenþialã, a unei reprezentaþii interactive în care relaþia actor - spectator se înfãptuieºte într-un ritm propriu spectacologiei contemporane. Vocaþia europeanã a acestui spectacol, un proiect al teatrului Comedie de Saint-Etienne în colaborare cu Convenþia Teatralã Europeanã, Comedie de Valence, Fundaþia Beaumarchais ºi Direcþia de Afaceri Culturale Rhone Alpes, se împlineºte la Craiova ºi, în paralel, la teatre din Cipru ºi Austria (Viena).

Reprezentaþtia de la Craiova, orchestratã cu ingeniozitate sub „bagheta” inspiratã a regizorului Alexandru Ungureanu, realizator ºi al ilustraþiei muzicale, se detaºeazã prin fantezie, ritm ºi siguranþa conturãrii fiecãrei secvenþe cu caracter evocator ºi iniþiatic. Din distribuþie, alãturi de Valer Dellakeza (laureat al UNITER) ºi Eugen Titu, posesori ai unei bogate experienþe scenice, am remarcat tinereþea, plãcerea ºi exuberanþa jocului echipei formate de Adrian Andone, Marian Politic, Raluca Pãun, Denisa Vlad, Adela Minae, Anca Dinu ºi Iulia Lazãr care transmit sentimentul cã, în curând, o nouã generaþie de actori va atinge valoarea unor nume deja consacrate ale faimoasei scene  dramatice craiovene.