Eroare mi-ai spus
ce poem
ce autor
este doar un car tras de doi boi
trecând
prin lanul de porumb. Frunzele porumbilor
foşnesc, crapă de ziuă, se aud stelele care pocnesc
în cer şi femeia asta tânără şi frumoasă
îşi scoate sânul alb şi rotund
ca o doniţă în care aroma laptelui
străbate cărările prin toate satele pe unde duce drumul nostru
spre târg.
Copilul strânge din dinţi de sfârcul ţâţei
el doarme şi aburul laptelui bate la porţile zilei
bună dimineaţa bună dimineaţa ce vindeţi oameni buni
bună dimineaţa noi nu vindem noi cumpărăm
din târg
ziua asta de toamnă în care să rămânem
şi să ne mirăm
cum cad nucile din nuc parcă ar cădea stelele din cer
nici nu vindem noi cumpărăm femeia asta tânără
şi frumoasă
care alăptează pruncul în carul tras de boi şi în ţâţa ei doarme
şi ziua de azi şi cea de mâine
şi toată împărăţia viitorului în care chiar împăratul
se odihneşte sub un nuc cu pălăria de o parte a sa
şi mâinile sub cap.
Eroare eroare
mi-ai spus tu nu eşti decât un profet mincinos
nu este nici o femeie şi nici un copil
eşti doar tu mergând într-un car cu boi
la târgul unde ai vândut o haină peticită,
un amnar şi o brichetă pe care ai furat-o
de la Grigore Dragavei era o brichetă
făcută dintr-un glonţ galben din care
scosese bietul Grigore moartea ce dormea în pulberea din glonte
îi pusese o rotiţă, un fitil, în burta
glontelui nu era decât vată înmuiată în benzină
şi gata flacăra.
Toate astea le-ai dat mai mult degeaba
şi acum ne spui
că eternitatea alăptează cu sânii ei umflaţi de lapte
primul dinte al zilei,
când noi dormim în car de aseară
şi n-am văzut altceva decât ca pe mână ştiuleţii de porumb
plesnind în bătaia lunii de lapte boabele lor
ca nişte dinţi de prunc strivind sfârcul ţâţei, ce noapte
vine culesul frate toată toamna dovlecii
ne vor ocărî lenevind pe şoproane întinzându-se la lumina zilei,
ce împărat dormind sub nuc, ce spui tu
acolo?
Atunci am spus şi eu eroare
bricheta nu era a lui Grigore Dragavei,
Grigore Dragavei nu avea decât un glonte mai mic
în umăr de la o tragere a militarilor el
era cu muierea în pădure la tăiat de lemne
şi aşa i-a intrat un glonţ în umăr dar acolo a rămas
era cel mai mic glonţ şi
Grigore ne minţea că fusese rănit pe front
bricheta era de la Gheorghe Rusu glontele ăsta
era aşa cât coada de lăstun ceva mai scurtă
şi groasă cât un vârf de săgeată
dar despre ce vorbim noi când venim de la târg
cu carele încărcate cu dropii hai la dropii
dar nu sunt dropii omule sunt toate după amiezile noastre
pe care vrem să le trăim şi nu ştim
ce să facem ce să facem
că toamna trece repede ca noaptea în care mergi la târg
şi iarna trece şi ea.