În numărul anterior al revistei am comentat spectacolele shakespeariene „Troilus şi Cresida” (Teatrul” Cheek by Jowl”, Londra, regia Declan Donnelan ), „Macbeth “ (Teatrul „Meno Fortas“, Vilnius, regia Eimuntas Nekroşius ) şi „Regele Lear” („Teatrul Malîi”, Sankt Petersburg, regia Lev Dodin ). Publicul craiovean şi invitaţii festivalului au putut participa, de asemenea, la monologul dramatic „Marele Inchizitor” realizat de Peter Brook la Teatrul „Bouffes du Nord” din Paris, în interpretarea lui Bruce Myers, proeminent om de teatru şi actor, membru al Royal Shakespeare Company, colaborator al Centrului Internaţional de Creaţie Teatrală din Paris. Regalul teatral a continuat cu spectacolele: „Măsură pentru măsură”, realizat de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, „Nobile William“ - recital al actorului şi regizorului Michael Pennington, cofondator al „English Shakespeare Company” şi „Femeia mării“, spectacol realizat în colaborare de compania teatrală „Change Performing Arts” din Milano, în colaborare cu Teatrul „Lope de Vega” din Sevilla, Centrul de Arte Scenice Reus şi „Teatru Spaniol” din Madrid. Conducerea scenică i-a fost încredinţată lui Robert Wilson, celebru director de scenă American, aflat în prezent la Teatrul „Berliner Ensemble”.

*

Despre „Măsură pentru măsură”, realizat la Naţionalul craiovean în regia renumitului director de scenă român, Silviu Purcărete, s-a comentat pe larg în publicaţiile din Craiova şi din capitală după premiera anterioară ediţiei a VI-a a Festivalului Internaţional Shakespeare. Reproducem câteva titluri de cronici dramatice: „Măsura lui Purcărete” de Ludmila Patlanjoglu (Jurnalul naţional”); „Zidurile mobile ale răului” de Magdalena Boiangiu (Ziua), „Iubitul nostru dictator” de Iulia Popovici (Cultura), „Politică perfidă“ de Adrian Mihalache (Teatrul Azi), „Tiranie, nedreptate, corupţie şi sexualitate” de Nicolae Petre Vrânceanu (Ramuri), la care se adaugă pagini de comentarii apărute în publicaţiile craiovene „Lamura”, „Scrisul Românesc”, „Mozaicul”, „Cuvântul Libertăţii”, „Mileniu” şi altele. În afara liniilor de forţă tematice, au fost subliniate reuşitele intenţii ale directorului de scenă care, în manieră grotesc-ludică subliniază mecanismul neiertător al aplicării legii de către putere, reprezentată de tiranul Vienei, Angelo, nesocotirea sentimentului curat al iubirii şi acceptarea sexualităţii triviale, aducerea în contemporaneitate a unor „Vremuri de crepuscul” etc. Prin această nouă montare shakespeariană, Silviu Purcărete oferă spectatorilor o nouă creaţie-reper, după „Titus Andronicus” şi „Cum vă place?”, în teatrologia naţională şi o nouă confirmare a talentului şi măiestriei sale, alături de premiile obţinute la Edinburgh (Anglia), Montreal (Canada), Royal Shakespeare Company-Londra (Anglia), Dublin (Irlanda), Gdansk (Polonia), Sarayevo (Serbia).

*

O altă realizare notabilă pe care am urmărit-o în serile Festivalului Internaţional Shakespeare a constituit-o recitalul dramatic în două părţi „Nobile William” (În original Sweet William ) susţinut cu nonşalanţă, jovialitate şi „modestie generoasă” (Paul Taylor, „The Independent”) de renumitul actor şi regizor englez, Michael Pennington, cofondator al English Shakespeare Company, unul dintre cei mai buni interpreţi ai lui Hamlet , din toate timpurile. Despre acest recital focalizat pe viaţa şi opera titanului de la Sratford upon Avon, criticul britanic Michael Bilington afirma că realizează „un portret complet al lui Shakespeare şi al artei sale” argumentând că spectacolul, de aproape două ore - un tur de forţă pentru interpret - „îmbrăţişează infinita variaţie din lumea lui Shakespeare”. Michael Pennington apelează la anamneză şi pune textul spectacolului creat de el sub semnul subiectivităţii vârstei copilăriei conferind astfel credibilitate întregii argumentaţii ce va urma, deseori presărată cu date şi consideraţii ce dovedesc o cunoaştere aprofundată a vieţii şi operei shakespeariene. Interpretul nu adoptă o atitudine doctă, superioară, ceea ce ar fi putut genera scepticismul ori răceala receptării de către cei aflaţi în sala „I.D.Sârbu” . El captează atenţia spectatorilor pentru că „ Este plin de cunoştinţe shakespeariene şi le împarte cu tine…” (Paul Taylor). Acesta este gândul cu care am aplaudat îndelung prestaţia lui Michael Pennington, actorul care a ştiut să adauge la strălucirea ideilor ce conturează portretul lui Shakespeare strălucirea proprie, a spiritului său şi a existenţei sale dedicate marelui titan al literaturii Renaşterii engleze.

*

Ultima seară a celor zece zile în care am asistat într-adevăr la un regal teatral a aparţinut Companiei internaţionale „Change Performing Arts” din Milano care, în colaborare cu Teatrul „Lope de Vega“ din Sevilla, cu Centrul de Arte Scenice din Reus şi cu „Teatrul Spaniol” din Madrid, a realizat insolitul spectacol „Femeia mării” pe baza unui text elaborat de scriitoarea americană Susan Sontag, după piesa omonimă a lui Henrik Ibsen apărută în 1888. Celebrul director de scenă american, Robert Wilson, personalitate complexă a teatrului mondial contemporan, cunoscut ca regizor, dar şi ca scenograf, coregraf, autor, designer de lumini, actor etc. a surprins şi a încântat cu acest spectacol, relevând virtuţile tragice ale unei creaţii al cărei autor de sorginte nordică înnoieşte dramaturgia europeană şi mondială la aproape trei secole după Shakespeare. Accentuarea schematismului personajelor marchează atmosfera înăbuşitoare, mediocritatea vieţii din târgurile de provincie norvegiene şi are ca efect transformarea acestora, în viziunea lui Robert Wilson, în nişte fiinţe automatizate, asemănătoare marionetelor (H.Ibsen publicase în 1879 piesa „Nora sau O casă cu păpuşi”) sortite să se mişte într-un spaţiu închis, ca nişte păsări condamnate să trăiască între malurile unui lac strâmt, deşi simt şi privesc imensitatea mării, symbol al trăirii tumultuoase şi al libertăţii cunoaşterii spre care aspiră în mod natural fiinţa umană. Spectacolul este dominat de o viziune ironică, personajele evoluând sub lupa regizorului care le studiază fiecare reacţie, fiecare mişcare cu un zâmbet superior dar şi comprehensiv pentru că fiecare personaj ibsenian îşi poartă „masca” dramatic, oscilând cu sinceritate între sublim şi ridicol, între aspiraţia spre împlinirea existenţială liberă şi claustrarea sufocantă în convenienţele sociale osificate. Punctul de întâlnire al acestei fascinante montări cu spiritul festivalului îl găsim chiar în sloganul manifestării. „Mari regizori, mari spectacole, mari teatre ale Europei şi ale lumii”, în spiritul original şi exemplar al acestei ediţii, în mesajul profund umanist al multora dintre operele shakespeariene, acela că fiinţa umană , în ciuda tuturor limitelor impuse de societate, luptă şi se jertfeşte pentru împlinirea aspiraţiei către o lume a libertăţii, a împlinirii ontologice prin iubire şi adevăr. Spectacolul „Femeia Mării” întruneşte cu prisosinţă aceste calităţi, atât ca text cât şi prin regie, scenografie (costumele sunt create de renumitul Giorgio Armani), muzica lui Michael Galasso, coregrafia semnată de David Krugel şi nu în ultimul rând prin jocul actorilor. Menţionăm prestaţia de înalt nivel artistic al Angelei Molina în rolul Ellida Wangel, al lui Manuel de Blas (Hartwig Wangel) Şi Augustin Sasian (Arnholm). Spectacolele cu această piesă au întrunit aprecierile publicului European din Italia, Franţa, Elveţia şi acum din România, prin onorantul efort al organizatorilor ediţiei a VI-a a Festivalului Internaţional Shakespeare desfăşurat la Craiova şi continuat cu succes la Bucureşti unde au putut fi aplaudate reprezentaţiile : „Eduard al III-lea”, spectacol al Teatrului Naţional Bucureşti, în regia lui Alexandru Tocilescu, cu actorii Ion Caramitru şi Simona Bondoc; „ Hamlet”, prezentat de Teatrul „Meno Fortas „din Lituania în regia lui E. Nekroşius; „Macbeth”- spectacol în aer liber al Teatrului Biuro Podrozy (Polonia), în regia lui Pavel Szotak ; „Doi tineri din Verona”, Teatrul de Comedie Bucureşti, regia : Felix Alexa ; „Macbeth” -Opera Naţională Bucureşti, regia Petrică Ionescu, cunoscut regizor, cineast, scenograf român care activează în străinătate.

*

Dintre manifestările complementare festivalului s-au impus atenţiei specialiştilor şi iubitorilor de teatru Sesiunea de shakespeareologie, moderatori: Ian Herbert, preşedinte de onoare al AICT, Don Rubin, editor al Enciclopediei Universale a Teatrului Mondial Contemporan; atelierele teatrale de regie, arta actorului, şi de shakespeareologie, cu participarea academiilor de teatru din Rusia, China, Japonia, Peru, Bulgaria; proiecţiile unor spectacole sau fragmente de spectacol apreciate pe plan mondial, exemplu- „Hamlet- Monolog” în regia lui Robert Wilson; lansarea unor cărţi precum cele semnate de Stanley Wells, Bryan Reynold, Dan Amedeo Lăzărescu, Corneliu Dumitriu şi Florica Ichim, unele tipărite la editurile „Scrisul Românesc” şi „AIUS” din Craiova.

Trebuie să menţionăm, de asemenea, manifestările muzicale ale Filarmonicii „Oltenia”: concertele „Shakespeare în muzică”, dirijat de britanicul Alan Tongue, maestru de cor - Alexandru Racu şi Concertul de muzică renascentistă prezentat de Corala Academică a Filarmonicii „Oltenia” sub bagheta aceluiaşi experimentat şi merituos dirijor Alexandru Racu.

Festivalul Internaţional Shakespeare, ediţia a VI-a, a contribuit în mod teoretic şi practic la cunoaşterea altor faţete ale operei dramatice a titanului Renaşterii engleze, la evoluţia teatrologiei europene şi româneşti, ne-a adus privilegiul de a urmări spectacole rafinate, atent selectate, bucuria participării la un veritabil act de înaltă cultură şi a trăirii unor neuitate emoţii estetice.