Periodic, Rusia se trezeşte să mai elibereze câte o ţară, câte un popor. Adică să o/ îl ocupe. Sensul vorbelor cu care noi suntem obişnuiţi e întors cu susu-n jos şi cu josu-n sus. Adică, altfel spus, cu capu-n jos şi celălalt în sus. Şi vai de cel care crede că nu e bine aşa, dacă el se află în ţara unde se petrece inversiunea. Noi, ceilalţi, care avem norocul să nu fim cetăţeni ai Rusiei, ne mai putem permite câte o opinie. Bieţii ruşi, vai de ei dacă o fac.

De mai bine de un an urmăresc cu sufletul la gură marele război de apărare a patriei pe care-l duce Ucraina invadată de armatele ruseşti. Nu-mi pot reprima amintirile unei copilării îndepărtate, când am făcut cunoştinţă, mai mult inconştient decât conştient, cu eliberatorii sovietici. Experienţa din Dobrogea anilor 1940, însă, nu este de ajuns spre a evalua întreaga nenorocire pe care Armata Roşie a răspândit-o în partea estică a Europei, unde, din nefericire, ne aflam şi am rămas noi, românii.

Probabil de la părinţii mei am păstrat amintirea maiorului aprig consumator de spirt, care se plângea a doua zi după un straşnic exces cu acest dezinfectant – de data aceea interior – că suferă de maleria. Adică malarie, aţi înţeles, sper. Era numai o mostră infimă a felului rusesc de a ascunde adevărul. Departe de ceea ce putem afla azi că afirmă cu o neruşinare nemaiîntâlnită personaje ca Putin, Lavrov sau Medvedev, în gurile cărora totul e pe dos decât vede o lume întreagă.

Am folosit mai sus, nu întâmplător, formula „marele război de apărare a patriei”, pentru că ea desemnează şi azi, încă, în Rusia, războiul de apărare pe care l-a purtat Armata Roşie împotriva hoardelor naziste. Război despre care nu ştim cum s-ar fi terminat dacă aliaţii occidentali, atunci ai Uniunii Sovietice, n-ar fi pompat cantităţi impresionante de armament, muniţie, camioane, tancuri, medicamente, alimente etc. în ajutorul celor invadaţi de nazişti autentici. Şi iată că azi, când acelaşi Occident îi aprovizionează pe ucraineni ca să-şi poată păstra patria liberă de invadatorii ruşi, foarte asemănători în cinism şi agresivitate cu naziştii de-acum 80 de ani, cam aceeaşi Rusie protestează. Nici vorbă să-şi amintească Lavrovii şi Putinii şi Medvedevii zilelor noastre de istoria recentă a Rusiei, numită pe-atunci, cum ştim, URSS. Ce-i drept, şi armata zisă roşie s-a comportat, atunci, în ţările eliberate, cam ca aceea, azi rusă, în satele şi oraşele Ucrainei. Numai că acum, din gurile putiniste, lavroviste sau medvedeviste iese cuvântul nazişti îndreptat exact invers. Minciuna bietului maior alcoolic din anii 1940 şi ceva, de la Babadag, a crescut şi s-a umflat de mii şi milioane de ori.

Un banc vechi spunea că e bine să nu aştepţi ca samovarul să se transforme în locomotivă, pentru că în cazul în care metamorfoza asta s-a produs, nu mai poţi să te opui rezultatului ei. Numai că acolo, în Estul Îndepărtat, samovarul s-a transformat demult, de secole, în ceea ce avea să se numească locomotivă în bancurile noastre. Iar oamenii din Vestul şi mai Îndepărtat nu au înţeles ce se întâmplă şi au fost mereu prinşi pe picior greşit în comportamentul diplomatic şi comercial faţă de locomotiva asta, care s-a dovedit toxică şi, în fapt, extrem de asemănătoare celei, naziste, de acum 80 de ani.

Şi dacă Hitler a hotărât o soluţie finală pentru exterminarea unor milioane de oameni, nici noii nazişti nu sunt departe. Căci, iată, acum puţine zile, individul Medvedev a anunţat ce ţări au voie să existe şi ce popoare ar trebui exterminate. Polonia şi polonezii sunt desigur pe primul loc, dar nu e departe nici Republica Moldova. Asemenea afirmaţii ar trimite, într-o ţară civilizată, direct în faţa unui tribunal, numai că în Rusia tribunalele se ocupă cu aceia care se opun regimului criminal instalat acolo, vezi Navalnîi, vezi ziaristul american Evan Gershkovich, vezi atâtea şi atâtea procese intentate celor care au cutezat să aibă o altă părere despre războiul ticălos, pretins – auziţi! – de apărare a patriei şi ăsta, pe care l-a declanşat Rusia lui Putin-Lavrov-Medvedev-Prigojin şi ceilalţi eiusdem farinae.

Cum se întoarce lumea pe dos! Dar cum era ea întoarsă pe dos încă din timpul regimului regretat de Putin şi ai săi, când răul era numit bine şi invers! Naiv, poate, cel care a trăit şi pe vremea maiorului Alexandr Nevski (aşa îl chema!) este azi oripilat şi îndurerat de durerea unui popor şi nu doar pentru că acest popor grav rănit e atât de aproape de noi, ci pentru că atâtea vieţi sunt spulberate numai pentru ca o clică de criminali să-şi îndeplinească ambiţiile de a schimba din nou faţa lumii.

În Biblie micul David l-a învins pe marele Goliat.

Dar mai merităm noi, oamenii de azi, o asemenea victorie?

Da, cred că orice popor care vrea să-şi păstreze libertatea o merită.