Acest titlu frivol/ stupid poate marca ºi ceea ce aflãm dinspre adepþii (sic!) „preºedintelui ales", cum îi spune individului o televiziune plinã de el. Întâi cã lista numelor cât de cât cunoscute e, nu prea des, dar totuºi câteodatã, surprinzãtoare. Cum surprinzãtoare a fost ºi lista celor care anunþau Uniunea Europeanã, acum peste 12 ani, cã în România n-a fost loviturã de stat, ci cã preºedintele de-atunci trebuia suspendat în doi timpi ºi trei miºcãri. Ceea ce s-a ºi întâmplat, chiar ceva mai repede, probabil cei doi timpi au fost sãriþi, rãmânând doar miºcãrile. Era sã zic: nici alea chiar trei. De fapt, dacã ne amintim bine, cele trei zile în care s-au efectuat (nu-i aºa?) miºcãrile suspendãrii lui Traian Bãsescu din preºedinþie erau timpi, iar cifra trei din faþã se mutase de la miºcãri la zile, aºa, ca sã fie totul cf. Mã rog, dar nu despre asta e vorba. Constat, cu uimire la început, cã s-a mutat în injurie formula „intelectualii lui Bãsescu". Din douã motive: primul cã Traian Bãsescu i-a cam enervat pe mulþi, al doilea cã intelectualii care l-au susþinut fãceau parte din elita româneascã, ceea ce e nepermis, atât pentru noile miºcãri ale progresului cu alte criterii, cât ºi ale celor care se vãd, sau, mai precis, se considerã dispreþuiþi de ãia. Bun, dar de-aici sã sari direct în barca lui C. G. e, totuºi, o cale mai lungã decât de la..., nu spun de unde cã, mai ºtii, cineva se identificã ºi ne dã în judecatã.

Cum poate, oare, un om, bãrbat sau femeie, care nu ºi-a pierdut minþile, adicã raþiunea, cea care ar trebui sã fie independentã de zonele emoþionale, sã ia în serios un personaj care ne spune cã Isus se pregãteºte sã vinã pe la noi, dar cã o va face doar dupã ce personajul respectiv, aºa-zisul „preºedintele ales", va accede la Cotroceni? Cum poate, ca sã trecem la celãlalt registru cu care-i anesteziazã „alesul" pe resentimentari, sã o întrebe pe o doamnã care-i vorbea de crimele ruºilor în Ucraina, de invazia putinistã asupra unei þãri independente, sã o întrebe „aþi fost acolo?" cu o obrãznicie evidentã? În sensul cã, dacã n-ai vãzut tu cu ochii tãi, tot ce auzi ºi vezi doar la televizor sau în alte poze nu existã. Pãcat cã doamna respectivã s-a pierdut auzind enormitatea asta ºi nu l-a întrebat ºi ea dacã dumnealui a comunicat cu Isus, iar Acesta i-a încredinþat, personal, mesajul. C. G. a întrebat-o de trei ori „aþi fost acolo?", ar fi putut ºi dumneaei sã-l întrebe tot de trei ori, „când aþi vorbit ultima oarã cu Isus?" sau mãcar „aþi intrat în tunelurile dacice?", cã ºi cu alea îi dogmatizeazã alesul pe cei dispuºi sã fie dogmatizaþi. Numai cã asemenea chemãri la raþiune sunt inutile în cazul celor care au renunþat demult la ea, dacã vreodatã vor fi avut-o. Sau se prefac cã au renunþat, pentru a le fi pe plac celor care nu apeleazã la raþiune, ci la emoþii stupide.

Întorcând fila pe partea cealaltã, personajul acesta n-o fi cumva o creaþie a unui Frankenstein modern, care nu mai e un simplu doctor, precum cel al lui Mary Shelley, ci un conclav, o colectivitate, un „grup de lucru". Sau, poate, un „grup infracþional organizat", unul dintre cele mai eficiente, dupã cum se vede când citeºti lista susþinãtorilor. Ori când auzi/ citeºti/ vezi argumentele susþinãtorilor personajului, sau speranþele de salvare ale celor care se vãd, altfel, fãrã el adicã, pierduþi într-o lume felonã (cum ar zice Villon în româneºte prin Romulus Vulpescu). Cum sã-þi imaginezi, într-o lume care se deschide din ce în ce, în faimoasa ºi temuta globalizare, temutã din partea multor oameni cu o culturã precarã, cã mai poate supravieþui o þarã izolatã, cât o fi ea de suveranã (sic!)? ªi ce suveranitate poate avea un teritoriu care stã în calea tuturor invadatorilor, dar mai ales a ruºilor, cu armata lor roºie cu tot, nu cã pe vremea armatei þariste ar fi fost altfel?

Mã uit la titlul acestor rânduri ºi regret cã nu am dat altul, care ar putea rezulta din ceea ce a urmat de-atunci, de la în-scrierea celor douã cuvinte ºi pânã aici, ºi constat cã oricare ar fi la fel de potrivit. De pildã: „pierduþi într-o lume felonã", sau „o nouã creaþie a lui Frankenstein", sau „anestezie fãrã operaþie" ºi aºa (tot) mai departe.