Galeria „Arta“ din Craiova a găzduit timp de două săptămâni, în luna septembrie a.c., expoziția lui Emil Pașcalău. Pictură, compoziții de mari dimensiuni și cu totul altceva decât a prezentat în fața publicului în cei peste douăzeci de ani de când a pornit pe drumul artei.
Chinuit, probabil, de gânduri, de întrebări și incertitudini, Emil Pașcalău a lăsat în urmă peisajele, naturile moarte, portretele și compozițiile trecutului cu care ne obișnuise, a căutat altceva și ne-a oferit răspunsul printr-o altfel de pictură în care a creat o altă lume, un alt univers. Cel expresionist. Un expresionism de nuanță, de sorginte din școala realismului fantastic austriac al anilor de după Primul Război Mondial...
Tablourile lui Emil Pașcalău se impun atenției, indiscutabil, prin modul de exprimare artistică. Ample, ca dimensiuni, cu compoziții complexe, apte să te rețină în fața lor spre a le citi și descoperi pe parcurs o mulțime de detalii care la prima vedere scapă. Ele sunt, astfel, gândurile unui vizionar care dialoghează cu realitatea.
Expoziția cu care pictorul se prezintă acum în fața publicului craiovean, deși relativ de mică amploare, are o forță apăsătoare pe care nici el, nici alt confrate, după câte ne aducem aminte, n-a avut-o în ultimii ani. Tablourile sale Calul Troian, Corabia argonauților, Hermes SRL, cu subiecte ce trimit la mitologia greacă, iar ca formă de exprimare artistică la școala realismului fantastic, sunt imagini ale unei lumi create de el, ale unei lumi fascinante, ce lasă în urmă parfumul trecutului plin de amintiri. Remarcabile prin siguranța și profunzimea investigațiilor, subiectele abordate aici de Emil Pașcalău sunt în realitate destăinuiri, sau, cum îi place autorului să spună, „mărturisiri“ ale diverselor sale preocupări și gânduri. Oricum, „spectacolul“ oferit este atractiv și complex.
În altă viziune, în alt spirit, Emil Pașcalău a realizat câteva tablouri, compoziții cu personaje singulare, printre care amintim: Pandora, Reântâlnirea și mai ales Izgonirea din Eden. Maniera de abordare a subiectelor trădează aici, mai ales, subconștientul său. Astfel, dacă în primele două tablouri modul de exprimare este de calm, de bucurie, de seninătate, iar figurile umane nu sunt deformate decât într-o oarecare măsură, în ultimul tablou citat, Izgonirea din Eden, pictorul exprimă disperarea, strigătul de ajutor, profunda stare de angoasă. Faptul acesta face ca viziunea coloristică să fie brutală, să accentueze senzația de straniu, de nenatural și ca fiecare personaj, din tablourile amintite, să-și trăiască propriul destin.
Expoziția lui Emil Pașcalău este, în felul acesta, o expoziție de pictură de idei exprimate prin mijloace artistice îndelung și subtil elaborate, o expoziție ce reprezintă pașii maturității făcuți către împliniri.