Galeria „Arta“ din Craiova a gãzduit timp de douã sãptãmâni, în luna septembrie a.c., expoziþia lui Emil Paºcalãu. Picturã, compoziþii de mari dimensiuni ºi cu totul altceva decât a prezentat în faþa publicului în cei peste douãzeci de ani de când a pornit pe drumul artei.

Chinuit, probabil, de gânduri, de întrebãri ºi incertitudini, Emil Paºcalãu a lãsat în urmã peisajele, naturile moarte, portretele ºi compoziþiile trecutului cu care ne obiºnuise, a cãutat altceva ºi ne-a oferit rãspunsul printr-o altfel de picturã în care a creat o altã lume, un alt univers. Cel expresionist. Un expresionism de nuanþã, de sorginte din ºcoala realismului fantastic austriac al anilor de dupã Primul Rãzboi Mondial...

Tablourile lui Emil Paºcalãu se impun atenþiei, indiscutabil, prin modul de exprimare artisticã. Ample, ca dimensiuni, cu compoziþii complexe, apte sã te reþinã în faþa lor spre a le citi ºi descoperi pe parcurs o mulþime de detalii care la prima vedere scapã. Ele sunt, astfel, gândurile unui vizionar care dialogheazã cu realitatea.

Expoziþia cu care pictorul se prezintã acum în faþa publicului craiovean, deºi relativ de micã amploare, are o forþã apãsãtoare pe care nici el, nici alt confrate, dupã câte ne aducem aminte, n-a avut-o în ultimii ani. Tablourile sale Calul Troian, Corabia argonauþilor, Hermes SRL, cu subiecte ce trimit la mitologia greacã, iar ca formã de exprimare artisticã la ºcoala realismului fantastic, sunt imagini ale unei lumi create de el, ale unei lumi fascinante, ce lasã în urmã parfumul trecutului plin de amintiri. Remarcabile prin siguranþa ºi profunzimea investigaþiilor, subiectele abordate aici de Emil Paºcalãu sunt în realitate destãinuiri, sau, cum îi place autorului sã spunã, „mãrturisiri“ ale diverselor sale preocupãri ºi gânduri. Oricum, „spectacolul“ oferit este atractiv ºi complex.

În altã viziune, în alt spirit, Emil Paºcalãu a realizat câteva tablouri, compoziþii cu personaje singulare, printre care amintim: Pandora, Reântâlnirea ºi mai ales Izgonirea din Eden. Maniera de abordare a subiectelor trãdeazã aici, mai ales, subconºtientul sãu. Astfel, dacã în primele douã tablouri modul de exprimare este de calm, de bucurie, de seninãtate, iar figurile umane nu sunt deformate decât într-o oarecare mãsurã, în ultimul tablou citat, Izgonirea din Eden, pictorul exprimã disperarea, strigãtul de ajutor, profunda stare de angoasã. Faptul acesta face ca viziunea coloristicã sã fie brutalã, sã accentueze senzaþia de straniu, de nenatural ºi ca fiecare personaj, din tablourile amintite, sã-ºi trãiascã propriul destin.

Expoziþia lui Emil Paºcalãu este, în felul acesta, o expoziþie de picturã de idei exprimate prin mijloace artistice îndelung ºi subtil elaborate, o expoziþie ce reprezintã paºii maturitãþii fãcuþi cãtre împliniri.