Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Paul Vinicius

fructul oprit

un aer din ce în ce mai intens

albastru

înveleşte

aproape ascunzând

oraşul:

o pânză

dulce

de păianjen

buzele tale

în somn

 

lapte negru

de toate –

vai mama lor

târguri prăfuite

lătrate noaptea de lună câinească

şi-n care nici măcar vreun marfar

n-ar opri

de toate aşezările alea

în care nenorocul prinde cheag într-o clipită

iar vacile nu dau decât lapte negru

dar prin care am trecut

m-am oprit

şi am băut o vodcă

de toate

absolut de toate-mi amintesc

cum şi de acei bărbaţi întunecaţi

cu tatuaje de sânge negru

ieşit la suprafaţă

prin piele

până-n blestemăţii

şi de femeile cu sexuri de tăciune

şi trupuri de cenuşă

ca nişte menghine ale morţii

din care cu greu mai poţi

ieşi

numai de tine

suflete

nu mai ştiu nimic

numai de tine

copile

cu ochi mari

limpezi

şi întrebători

care am fost aidoma

odată

fiindcă tu nu te-ai îmbolnăvit de lume

şi nu te mai joci

decât în sânge proaspăt

iubitor

poate că mai eram puţin treaz

ori poate am visat

sau

poate numai mi s-o fi părut:

azi-noapte am dormit c-o groapă-n pat

în care şi tu

ai aruncat

un bulgăre de pământ

în lipsa cuvintelor

liniştea ţi se lipeşte de trup

precum o mută frumoasă

tânără

goală

două mâini albe

catifelate

peste auz

într-o surdină mai mare

decât orice deşert

pământean.

de fapt

muzică:

o muzică adormitoare

un trup concentric –

o femeie

numai muzică

acoperindu-te

doi ochi verzi

de pârâu

printr-o pădure

alungată de păsări

în inima ta

oraşul interior

gândurile hămesite

carnivore

de care nu mai scapi

pe care le tot cari cu tine

prin oraş

printre pereţi dărăpănaţi de case

zdrenţe de cer

imobile orbitoare

bulevarde

şi parcuri

vibrând de clorofilă

şi îndrăgostiţi

care dispar

unul în celălalt

apoi

amândoi –

dintr-o dată

iar natura-şi face treaba

muşcând

şi din tine

fiindcă

degetele nedormite şi

gândurile negre

cărora degeaba le-ai pus botniţă

numai lumina pasageră

frumoasă

a unui chip

prin cenuşă pâclă şi umbre

ca o trecere de pietoni

însorită

care-ţi aminteşte că

totuşi

eşti

locuit

poate că nu a fost doar atât

poate că ea a mai făcut şi alte mici gesturi

insesizabile

în afară de a închide fereastra

de a coboarî jaluzelele

de a se dezbrăca

şi de a mi se cuibări

în sânge

numai că

de atunci

niciun doctor nu mi-a putut explica

decât că

poate

m-am infectat

cu un vreun cristal nou

sau cu vreun vis necunoscut

după care

s-au privit

extrem de mult

stăruitor de mult timp

în oglindă

(cum ai privi un necunoscut)

în timp ce-şi tot spălau mânuşile chirurgicale

de roşul

sângelui ei

în timp ce în mine

răsărea

din nou

luna

iar ea îşi prindea

aceeaşi floricică albă

în întunericul

părului ei

umbra mâinii drepte

pe foaia de hârtie

poate că nici măcar nu contează

ce am învăţat eu despre poezie

şi poate că nici poezia nu-i drumul cel mai scurt

dintre întuneric şi soare

naştere şi moarte

ţipăt şi asurzire

însă nu mă pot opri să nu mă întreb

când unde şi de ce mi s-au întâmplat mie

toate astea.

ceea ce este clar este doar că după mine

nu se mai poate face fotografie

şi că nici sângele

nu-mi mai foloseşte la altceva.

în schimb umbra mea este tot mai pregnantă:

ceva între carne şi clorofilă

mercur şi apă.

seamănă tot mai mult cu un gropar de treabă

care îşi sumetecă mânecile

toate au un început

până şi zâmbetul vine

dintr-o tristeţe mai veche

uşor îngălbenită pe la colţuri.

chiar şi catifeaua fierbinte a pielii tale –

dintr-o ţară de chirurgi

zornăindu-şi

scabros

instrumentele lucioase.

iar acum

albastrul.

albastrul cel mai umed

mai fără de păsări

şi margini.

şi cloroformul lui.

şi moartea.

Nr. 07-08 / 2014
Festivalul de Literatur㠄Bucureşti – Chişinău – Orheiul Vechi”

In memorian Nicolae Stroescu Stînişoară

Lungul drum spre politeţe – mică descriere
de Gabriel Coşoveanu

Versuri
de Gabriel Chifu

Din jurnal (2011)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (49)
de Gheorghe Grigurcu

Simoniaci?
de Adrian Popescu

Sfârşiţi odată cu trecutul
de Nicolae Prelipceanu

Interfeţe poetice
de Silviu Gongonea

Cum se construieşte responsabilitatea etică
de Ştefan Vlăduţescu

Insectarul domnului Jurebie
de Constantin M. Popa

Don Juan + Casanova + Zorro = Un dandy modern. Sau nu...
de Cristina Gelep

Bârfă, delaţiune şi cabotinism
de Mihai Ghiţulescu

Un neo-expresionist sui-generis: Camil Tănăsescu
de Ioan Groşan

Aikidô cu absurdul
de Gabriela Gheorghişor

SEMNAL EDITORIAL

Purici şi oameni
de Cătălin Ghiţă

De prin arhive: Manolescu şi muncitorii

Epilog. Eu şi Emil Brumaru împăiaţi ca papagalul lui Flaubert
de Valeriu Gherghel

Cei O Sut㠖 opera care conturează trecerea de la postmodernism la wikipedism
de George Morărel

Iurie Matei, o încercare de portret în manieră uşor cubistă
de Nichita Danilov

La vita e bella
de Radu F. Alexandru

Poezie
de Octavian Soviany

Poezie
de Vasile Dan

Poezie
de Laura Dan

SEMNAL EDITORIAL

Poezie
de Paul Vinicius

Poezie
de Mădălina Nica

Poezie
de Toma Grigorie

Poezie
de Florin Costinescu

Negru profund, noian de negru
de Florin Logreşteanu

Armatele moi
de Ovidiu Pecican

Robert Wilson şi emanciparea spectatorului
de Daniela Firescu

„Pentru mine, Shakespeare este un Dumnezeu al cuvintelor”
de Emil Boroghină

Paradigmele temporalităţii: imaginaţie şi transgresivitate
de Gabriela Rusu-Păsărin

Madame Mallory şi micul bucătar indian
de Richard C. Morais

Apollinaire – Dragostea şi războiul
de Maria Tronea

Imponderabilitatea fericirii
de Haricleea Nicolau

François-Pohu Lefevre
de Cătălin Davidescu

© 2007 Revista Ramuri