| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Persida RuguIntermezzo Curg sunetele prin inima sihlei tăcerea înalţă pagode pe ochiul ascuns cad inimi de jar din frunza ce-acoperă calea Somnul celui hăituit Somnul celui hăituit alunecă frânt pe celălalt mal printre calendare de cactuşi semne de foc trepte de şerpi arborii gem de furtună somnul celui hăituit de moarte a găsit adăpost între pleoapele mele La marginea podului roşu Absenţa e casa în care mă adăpostesc dincolo de mine păsări vin să se-nfrupte din seminţele risipite în fulgere în ploi cuvântul rămâne podul uitat pe care n-a păşit încă nici o umbră
Victor Constantin Măruţoiu 8 Septembrie sub pasul nostru se rotunjeşte azurul florile cresc o mireasmă întunecată în grădina luminii Tale arborii se cern de parc-ar fi o pulbere străvezie privirea noastră e însăşi dezmărginirea însetată inimă bea din izvorul cel veşnic Săbiile luminii un pas în întuneric şi dincolo lumină o viaţă între oameni şi-n rest numai iubire privirea ce îngroapă în cuget amintiri tresare o dorinţă de albe bucurii un vis ce nu grăieşte un vultur se înalţă o carte se deschide privirii noastre oarbe Freamăt moarte luptă om fantasmă viaţă chip de ceară enigmatic nor de şoapte ce-nvăluie marea eternitate veche zămislire Andrei Fischof (Israel) Venin Ca turbată liniştea ta îmi dă târcoale şi nu mă atinge mă apropii de tine ca de drogul sugrumând şi vindecând deodată precum cel mai pur venin Postfaţă Raţiunea e pasărea făcând coroana copacului să tremure sub greutatea ei cât o clipire. Copacul însuşi, proptit locului până va cădea mort de trăznet, de secure, de aşteptări în van, este simţirea. Poetul e dorul de acestea toate Paranteze În clipa împietrită a surprizelor acute, poate căuşul palmelor lipite a rugă, ascunde ca o scoică invizibilă perlă a puterii de a învinge. Deschizându-le precum scamatorul nesigur pe sine, palmele devin aripi fără trup. Două paranteze sfărâmate. Între ele, doar lunecuşul sudorii: pavăză în faţa nechematelor atingeri, veşmânt atingerilor de neuitat. |