Cronica unei epoci de anvergură

Într-o epocă a demitizărilor, a demolării unei culturi socotită desuetă, Elena Vulcănescu, pasionată cercetătoare a colecţiilor Bibliotecii Academiei (şi nu numai!) caută, cu acribie, valorificarea unui trecut socio-cultural şi istorico-politic urmărind repunerea în circulaţie a unor personalităţi distincte ale societăţii româneşti de-a lungul a peste 150 de ani. O masivă lucrare (384 pg.) – Bucureşti – Paris via Mirceşti (Ed. Fundaţiei Culturale Poezia, Iaşi, 2007), abilă îngemănare de informaţii cu caracter etnografic, folcloric, istorico-literar, rememorează  o epocă în care Principatele, într-un anume context politic, printr-o evoluţie spirituală, îşi făceau intrarea în Europa.

Dacă axul de reper este Vasile Alecsandri – „Primul nostru scriitor complet, Vasile Alecsandri m-a trimis la porţile lumii, dincolo de care El pusese la încolţit“ – cartea ipostaziază, genealogic, o uriaşă galerie de personalităţi (oameni politici, boieri, doamne şi domniţe, artişti de diverse manifestări etc) de la Cuza la Kogălniceanu, Maiorescu şi Carol I, până la Sergiu Celibidache. Titlul iniţial era „Fluturi crepusculari“ (motivat de mulţimea ce populează un spaţiu larg locuit de românii de pretutindeni – istro-megleno-macedoromâni) dar autoarea cărţii a dorit, în acelaşi timp, să sugereze legăturile europene ale bardului de la Mirceşti.

Surprinde organicitatea lucrării structurate pe 12 componente marcate cu titluri sugestive; prima secvenţă „Testamentul, alt fel de istorie“ e remarcabil prin ineditul documentar privind succesiunea lui Vasile Alecsandri dar şi cea a lui Kogălniceanu şi Maiorescu. „Paulina Lucasievici Alecsandri, lebăda din laţul luminii“ lămureşte unele lucruri mai puţin cunoscute: „Tânăra ca o fee cu trestie de aur culcă iarba, netezeşte calea Umbrei. /…/ Paulina reclădeşte universul domestic al Mirceştilor, renaşte pe Alecsandri – soţul îndrăgostit şi tatăl copleşit de adoraţie, Lui nu-i  rămâne decât să scrie, după chipul şi din trupul zeilor, căci Ea deja ştie că toată viaţa asta încape într-un pumn de litere.“

Secvenţa „Haina cu chip de ţară“ este o incursiune în istorie urmărind colonizarea Daciei şi amestecul  de populaţii care aveau să conducă la identitatea  naţiunii. Alte componente urmăresc repere pitoreşti privind întemeierea Romanului, a Mirceştilor sau  Uliţa sârbească (devenită strada Lăpuşneanu). Densă în informaţii diverse, lucrarea oferă coabitarea unei civilizaţii europene cu obiceiuri  şi vechi tradiţii – expresie a balcanismului românesc. Alături de opulenţa conacelor boiereşti: „Salonul  de dans era la catul al doilea /…/ îmbrăcat în rips de mătase galbenă cu mobilă de mahon empire şi oglinzi până la tavan, strălucind de policandre şi tricheruri aurite, salonul încăpea «în lăfăială» 500 de perechi dănţuitoare /…/ oaspeţii mâncau în farfurii de Saxa ori de Sevre, cu tacâmuri de argint“ – surprindem petrecerile populare: „Ridicaţi pe o  platformă susţinută de patru stâlpi, sopeţii (lăutarii) dau un veritabil spectacol prin dansul cu bătăi, contorsionările şi grimasele amintind primitivismul sublim al Fiinţei unice, necurmatul izvor al energiei vitale.“ Trebuie remarcată fineţea caligrafiei  febrile şi nuanţarea limbajului prin preocuparea de a păstra cuvinte sau expresii de epocă, ceea ce demonstrează şi cultura lingvistică a Elenei Vulcănescu, atentă la toponimie sau etimologie.

Deosebit de interesante sunt segmentele „Alecsandri şi francmasoneria“ sau „Ronsard. Nostradamus  şi Petru Cercel la Curtea Franţei“ prin care este demonstrată apropierea de spaţiul francez, „amprentele sociale şi sufleteşti comune comunităţilor plămădite în condiţii sociale similiare.“ Epilogul şi ilustraţiile  (19) consonează cu această idee.

Studiu amplu, deopotrivă analitic şi subiectiv, realizat cu ingeniozitate şi pasiune, erudiţie şi competenţă (probată de infrastructura documentară), alimentat de surse intelectuale, cartea realizează o punte între receptarea mai veche şi cea nouă, meditaţie asupra istoriei dar şi a destinului uman, lucrarea parcurge drumul plin de convulsii marcat de contradicţii politice şi sociale în configurarea unui ideal. Complexul de evenimente oferă valoare şi actualitate scriiturii şi se înscrie în procesul permanent de revizuire a valorilor. Elena Vulcănescu, cu o răbdare de grefier şi o privire critică, uneori acidă, reconstruieşte epoca dintr-o nouă perspectivă urmărind amestecul atent programat dintre protagoniştii participanţi la naşterea unei naţiuni. Coabitează, în amplul eseu, documentul (trimiterile foarte numeroase din subsol probează pertinenţa şi profesionalismul) cu infiltraţii livreşti, nuanţate, cu relaxări contemplative asupra tradiţiilor/obiceiurilor, fapt ce sporeşte confortul intelectual şi face opera nu numai interesantă dar şi atractivă.