| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Petruţ Pârvescuprolog sau gândul aproape de ştire vorbindu-mă mă vorbesc vorbindu-vă vouă vorbirea şi cu fiecare clipă mă preling în ştire ca-ntr-o oglindă în care aproape încap! gestul alcătuirii repetate sau ochiul pietrei sunt steaua ce se-aprinde în cădere urcând în timpul unei alte stele sunt ţipătul fecioarelor în noapte când de femeie noaptea le desparte sunt strigătul zăpezilor în iarnă când primăvara-i urs ce hibernează sunt bocetul vădanelor în sat atunci când moare tânăr un bărbat sunt mânzul zilei fără şa şi frâu sunt ochiul pietrei lăcrimând în râu! stare (I) spaţiul dintre silabele tăcerii în gura ultimului strigăt spaţiul dintre silabele tăcerii! gestul unei amintiri străine sau linia stelei căzută în fântâni ana-maria şi credeam că pre tine n-am să te mai uit coborâseră lucrurile în mine precum lumina stelei căzută în fântâni dar azi mă latră amintirile ca pe un om dintr-un alt sat câinii! antinaivă sau... poate că iarba vedeţi poate că iarba nu este verde pentru că este iarbă ci poate numai ochiul nostru înverzeşte când mieilor albi le-nsângerează gura! starea stărilor sau tata puţin cam trist în faţa casei înjugaţi doi boi albi păscuseră iarba când am ieşit în prag oamenii îşi luaseră căciulile din cap în rest totul a fost bine numai tata când a plecat puţin cam trist mi-a pus în mână doi bănuţi de argint! naiva naivelor sau încercare de a reface întregul cu ioana într-o noapte am scos luna dintr-un lac doamne cât de mult a secat lacul! naivă I + unu sau timpul ca o lămâie uneori timpul poate fi aidoma unei lămâi numai gândindu-ne trăim parcă mai repede cu o secundă! naivă IX sau gesturile stării lumi care nu există linii plane puncte lichide fosforiene pe fundul dublu al acestei mări albe un ochi cu creier cuvântul! pământul dintre oase sau poem pentru ţărani pentru voi oameni buni şi de la ţară voi scrie cel mai frumos poem lăsaţi-mă numai să-mi iau căciula din cap şi să vă sărut dreapta! stare IX sau poate că suntem doar o poveste poate că suntem doar o poveste frumoasă citită pe ascuns dintr-o carte nescrisă! starea de margine sau lacrima ta în râul vederii ana - maria să nu-mi spui ne umblaseră paşii şi râul năvălise în urme ne locuiam din-nainte de noi erai mărul oprit eram doritul tău sâmbure numai întru târziu amurgul unei nopţi de ceară ne adusese în amiaza acestei secunde să plugărim câmpia numerelor cu linişte până către seară dar de ce plângi ana-maria neîngăduito tu cea mai iubită dintre pietre eu sunt aici mereu lângă tine lacrima ta în râul vederii!
colivia pasărea şi zborul sau legea spaţiului disimulat
în natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, ci totul se transformă lege valabilă în toate coliviile din lume pasărea să aibă picioare două pasărea să aibă ochi doi pasărea să aibă inimă una pasărea să poată chiar cânta (nu se exclud aici nici papagalii) altfel n-ar mai funcţiona legea legilor noastre deci nu contează ce fel de pasăre este nu contează culoarea sexul religia greutatea umbrei principalul să aibă o colivie şi chiar două aripi!
naivă VI sau amânări repetabile
ce-ai zice tu ana-maria să faci dragoste cu o noapte sau cu o ziuă să faci dragoste până la viaţă până la moarte şi peste moarte ce-ai zice tu femeie să faci dragoste cu un om cum lumina face cu un pom cum tulpina face cu rădăcina cum rădăcina face cu ţărâna cum ţărâna face cu neţărâna ce-ai zice iubita mea tu nevasta mea tu muierea mea tu care mă vinzi în fiecare zi pentr-o rază de lumină pentr-un pom cu rădăcină pentr-un pumn de ţărână şi neţărână tu femeie mereu dragostea mea!
starea mută sau dincolo de limbaje cuvântul
la masa tăcerii toate semnele lumii adunate numai cuvântul lipsea pretutindeni!
addenda sau gândul aproape de rostire
să mă pricepi vorbirea mea dintâi tot nu m-aş teme de numirea ta dar astăzi când numesc priceperea mă tem să mă pricepi vorbirea mea! (din vol., în pregătire, gesturi aproximative şi alte poeme) |