Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Petruț Pârvescu

Luni

1. prima zi şi fără de cuvânt

un zaţ enorm de fericire freamătă pe bulevardul oricărei victorii

efluvii genetice din bantustanele îndestulării

contemplu frunza anotimpului tânăr (obicei provincial

după ultima glaciaţiune) lichenii argintii meduze alge mucegaiul rânced

pe la colţuri agăţat de buzele zilei cărnoase

f i i n ţ ă a p r o x i m a t i v ă m e m o r i a

în nord-estul provinciei

printre tarlale şi haturi mănoase

la-ntretăierea liniilor din palmă îndoiala face ravagii

întru izbândă lucrarea în poarta deschisă

redescoperă umbra

cu binecuvântare ascut smerit cuvântul astăzi şi murmur

până la sânge nemişcarea redă forma dintâi un simbol repetat mereu mai apoi

pe coridoarele geneticii o liturghie abstractă ce-şi caută timid identitatea pierdută

înnumărându-te fiinţă a destrămării

pe coridorul strâmt dintre maluri în învelişuri de aur urci fiecare rădăcină a ta prin ţărâna veacurilor

punct şi linie deopotrivă

cifră stelară în

a şti

a simţi

a putea

idei în armonie forţe depline iubirii în

muzica fecundă geometriei zidire

la-ntretăierea unghiurilor plane

undeva un

Z E R O retoric multiplicând golul absent al viitoarelor prezenţe

dincolo de liziera mâinii mereu aceeaşi câmpie albă şi el nenumăratul căutând marginea acestor obiecte jilave

cuvânt din cuvânt reface trupul celulei

între maluri de carne înfloreşte un imens crin de sânge

de acolo spre-ncoace de aicea spre acolo

să facem o spărtură concretă să se vadă CRĂPĂTURA

să se miroase

să se pipăie

să se audă din scorbură în scorbură întreaga noastră pădure lichidă întreaga noastră făptură rebelă

prin codrul nevoii aceste minunate lumi mereu de prăsilă

ecou repetabil

pe ecranul de lut al computerelor fălcoase aurora celulei devoră orice imaginaţie

lumi stele

parale care nu există

există numai gutenberg

pixelii

uter lângă uter

în galaxia circuitelor de siliciu spermatozoizii atomici

şi ovule de platină

în fiecare anotimp al peşterii

cu uimire şi teamă rescriu reproduc recreează

c î m p i a n u m e r e l o r

U N U

rămâne singurătatea tuturor

într-unul vector biped cu cele date de

marginea obiectelor nedefinite

o piatră tombală în erecţie înflorind pe tăbliţa cerată steaua umedă a unei jumătăţi multiplicate

sens în sens pe nisipul cercului suprafaţă

vis în vis fără memorie

între un cer şi celălalt cer pământ

copilăria punctului îndrăgind geometria

D O I

cu tine într-o tăcută şi lungă pribegie disperat de neodihnă în echilibru eprubetei umede

recuperând spaţiul morţii duale

iubirea opozabilă născându-te născându–mă cu drept de folosinţă şi uitare

proprietatea unui spaţiu mediocru

T R E I

în echilibru aceste cuvinte nerostite

într-ale duhului provincii

răsăritul obiectual în căuşul bătucit al pleoapelor ce-n prelungirea mâinii reface

suprafaţa umbrei

o joacă măruntă a pubertăţii cu organele răsucite în scorbura

ascunsă vederii acolo unde ecuaţia formelor intime redă distanţa dintre ochi şi dinte

un răsucit de semn ca o poruncă încălcată mereu

cu îndemânare

până la plăsele-n peştera virgină prelungirea pietrei din care gândul fecundat zboară ou şi naşte toată viaţa moartea

desăvârşit de mândru şi de trist în alergare

FIUL UNUI OM SINGUR

PATRU

întemeiat pe alocuri în alveolele geometriei

pe când apele negre se retrăgeau în ele însele

ceva

nenumărat apărea timid în peisaj sfidând gravitaţia luminii

anotimp vânat pe stâlp şi literă

şezând

şi plângând lângă un fluviu mare alb fără maluri

CINCI

cu soare şi lună fiecare întoarcere spre posibil în unghiul centrului devastat

muşcat de sămânţa tânără aruncată între brazdele umede zbor invers

lacom de neforma dorinţei în mâna deschisă

de copilăria trupului prelungind agonia iubirii

ŞASE

nedefinită limbă semn care deschide în aşternuturile cărnii alfabetul

pe uliţa darurilor păcatul literei

cu trup un trup iubit de sine însuşi

ŞAPTE

petale în cele şapte petale

spaţiu în neodihnă perfectă

lacrima frântă în cetatea trupului liniştea alergării

VII + UNU

în ordine inversă roata spiţelor

cu numărul centru

dintr-un lut într-un alt lut forma aleasă la vama din veacul vecilor

2. prima cronică de familie undeva pe malul oltului

în amurgul copilăriei mele când încă mai dospea rânza sub pielea subţire şi lujerii de sânge trosneau sub bucile amiezii când îmi mijea timidă şi leneşă mustaţa colilie sub tâmpla stângă a umărului drept şi ochiul ager prindea definiţia umbrei urcam adumbrit de îndoială uliţa strâmtă a grădiştei oltene legănată de valuri la cumpăna vremilor dor peste dor pe atunci era un timp lunecos şi rece prindeam promoroaca din aer şi aripi de gheaţă îmi creşteau pe şira spinării dar surâdeam mândru prin bodegile clare acolo printre muşterii veseli şi mese murdare îndelung stângaci mestecând ostăşeşte ţigara rătăcită în cercuri puturoase de fum de ţigară supa de prună tare din faţă prima mea lecţie de gastronomie ciorba spartană învăţam şcolăreşte ciocnind sec paharul de ceară fără să se spargă ochiul cumetrei învăţam cum devii bărbat peste noapte fără muieri şi vădane pe atunci prima lecţie adevărată de gramatică în aer liber b a c i u l cum i se dusese vestea peste trei râuri megieşe cu ortacii săi proaspăt ieşiţi din şut mândri şi ţanţoşi de primele lor vagoane de plumb de primele lor decoraţii prinse oarecum grosolan de rever atât de râvnite însă de alţii şi de mine la fel ne povestea îndelung odiseea albastră nu prea pricepeam bine cum vine treaba mai mult citea acolo deasupra dar nu se vedea cartea şi slova de aur se risipea la-ntâmplare prin aerul rânced şi moale auzeam aşa ca prin vis într-un târziu vorba lui hotărâtă şi groasă… haideţi bă fraţilor… s-a făcut târziu……. e d i m i n e a ţ ă… cine apuca să scrie poemul era un om … era făcut…. era fericit… cine nu…… aştepta înfrigurat la colţul săptămânii rândul altor duminici…………………

mult prea devreme

mult prea târziu

am trecut şi eu helespontul

a). t o t u l începe

aidoma unor pustiiri lichide cuvinte lichide dincolo de concepte un creier apos curge printre picioarele noastre în paharul coacervatic pe fundul acestei mări albe

verificat de pudoare şi milă acolo

între straturi subţiri decolorate

C I C A T R I C E A

amprentei deschisă direct pe

scoarţa p u n c t u l u i u m e d

b). un popor întreg de numere neamuri suprapuse

gesturi arhitectonice ale celor trei timpuri

obiective

între brazde de carne aburinde râuri de spumă în fiecare spaţiu liber o fereastră curge prin tavan

bile şi cuburi linii şi plane

o geometrie a formelor lichide

stau şi contemplă acest echilibru frenetic

c). pe uliţa largă mă uit şi nu văd

ascult şi nu aud

la primărie şi în cimitir aceeaşi dezordine obsesivă o întreagă mistificare a formulelor consacrate

baza genetică a oricărei celule cumsecade

atunci mi se scurg pe trahee bucăţi de cuvinte

consoane

vocale interjecţii cu miros de transpiraţie

mă spăl în fiecare dimineaţă cu o faţă dublă pun semn la ochi membrelor şi inima ascultă pumnalele de sânge cum îmi devoră carnea înot în cristalinul tău

ca o meduză îmi spui uşurată şi totul se termină la următoarea crăpătură a pielii

fortăreţe abstracte

toate cuvintele atinse de celula ta fără gratii

senzaţia care dezbină jocul androgin în copilăria visului

mergem

şi nu mergem de mii de ani între limitele unei închipuiri viscerale cu steaua aceea pe gură

pe un cer fără de stele

pipăindu-ne îndelung marginea

© 2007 Revista Ramuri