Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Philip Michael Ondaatje

Prezentare și traducere de Alina Sorescu

Philip Michael Ondaatje (n. 12 septembrie, 1943) este un scriitor născut în Sri Lanka, însă în prezent are cetățenie canadiană. Ondaatje este autorul romanului Pacientul englez, premiat cu Booker Prize și ecranizat în 1997. Filmul omonim, regizat de Anthony Minghella și avându-i în distribuție pe Ralph Fiennes, Kristin Scott-Thomas, Juliette Binoche și Willem Dafoe, s-a bucurat de un mare succes, câștigând și 7 premii Oscar, inclusiv pe cel pentru «Cel mai bun film». Alte romane ale lui Ondaatje sunt În pielea unui leu și Obsesia lui Anil, apărute în România la editura Polirom. Ultimul său roman este Divisadero, 2007, care împletește poveștile a două femei din momente diferite ale secolului XX.
În Ondaatje-Pagini alese, 2004, Michael Ondaatje trece de la atmosfera dezolantă din Billy Puștiul,  din 1880, New Mexic, la lumea jazz-ului din New Orleans, a legendarului Buddy Bolden la început de secol, din Sri Lanka sa natală la deșertul african al celui de-al doilea război mondial. Plină de compasiune, lirism și farmec, opera pe care a creat-o îmbină misterul și elocvența. Incluse în Ondaatje-pagini alese, sunt fragmente din romanele Obsesia lui Anil (2000), În pielea unui leu (1987), Trecând prin măcel (1976), și „Pacientul englez” (1992), memoriul Trăsături de familie (1982); secțiuni din Operele complete ale lui Billy, puștiul-poezii stângace (The Collected Works of Billy the Kid: Left-handed Poems) 1970,  și o selecție de poezii.
 Operele complete  este un text greu de încadrat într-o categorie generică. Subiectul este istoric – povestea unui proscris american, William H. Bonney care a trăit la  sfârșitul secolului al 19-lea, cunoscut sub numele de Billy, puștiul –,  totuși abordarea sa este atât fictivă, cât și biografică, dacă nu mai mult decât atât. Ondaatje însuși  l-a denumit poem, totuși cartea este un colaj de poezie, proză și imagine, încorporând citate și pastișe din surse atât istorice, cât și din cultura pop. Cel mai bun mod de a-l descrie, probabil, este drept o operă de metaficțiune istoriografică, privind trecutul, și rămășițele textuale ale trecutului în prezent, printr-un filtru literar cât se poate de auto-reflexiv și fragmentat.


OPERELE COMPLETE ALE LUI BILLY, PUȘTIUL, POEZII STÂNGACE
(fragment)
Aceștia sunt cei uciși.
(De mine) –
Morton, Baker, vechi prieteni de-ai mei.
Joe Bernstein. 3 indieni.
Un fierar când aveam doisprezece ani, cu un cuțit.
5 indieni în legitimă apărare (adăpostit în spatele unui bolovan).
Un bărbat care m-a mușcat în timpul unui jaf.
Brady, Hindman Beckwith, Joe Clark, ajutorul de șerif , Jim Carlyle, ajutorul de șerif J. W. Bell.
Și Bob Ollinger. O pisică turbată, păsări în timpul antrenamentelor,

Aceștia sunt cei uciși.

(De ei) –
Charlie, Tom O’Folliard, brațul despicat al Angelei D,
și Pat Garrett mi-au spintecat căpățâna.
Sângele, un colier asupra mea toată viața.

Crăciunul la Fort Sumner, 1880. Eram cinci împreună atunci. Wilson, Dave Rudabaugh, Charlie Bowdre, Tom O’Folliard și eu. În noiembrie am sărbătorit c-am făcut eu 21 de ani, amestecând praf roșu și alcool – o distracție ce s-a întins o noapte-ntreagă. A doua zi ni s-a spus că Pat Garrett fusese făcut șerif și că acceptase. Se considera că ținem progresul în loc în New Mexic și politicieni care erau mari crescători de vite precum Chisum voiau să scape de faima noastră proastă. L-au făcut pe Garrett șerif și el mi-a trimis o scrisoare spunând să mă mut sau o să-ți vin de hac, Billy. Guvernul l-a trimis pe un domn  Azariah F. Wild să-l ajute. Între noiembrie și decembrie l-am omorât pe Jim Carlyle din cauza unei încurcături, el fiind prieten.
Tom O’Folliard a decis s-o ia spre răsărit atunci, a spus că se va întâlni cu noi în Sumner de Crăciun. Rămas bun, rămas bun. Câteva zile înaintea Crăciunului ni s-a spus că Garrett era în Sumner și ne aștepta pe toți. Noaptea de Crăciun. Garrett, Mason, Wild, cu încă patru sau cinci. Tom O’Folliard intră călare în oraș, sprijinindu-și pușca între urechile calului. Trăgea de la mijloc acum, ceea ce, cu pușca, era destul de bine, și era tot timpul exact.

Garrett ne aștepta, jucând poker cu ceilalți cu armele pe podea, lângă ei. Spunându-i-se că Tom venea călare singur, se duse drept la fereastră și împușcă calul lui O’Folliard și îl omorî. Tom se prăbuși cu calul, încă ținând arma și trase în fereastra lui Garrett. Garrett aproape c-ajunsese jos. Domnul Wilde trase spre Tom de pe cealaltă parte a străzii, nimerind, de prisos, tot calul. Dacă Tom ar fi folosit scări la șa și nu și-ar fi bălăngănit  picioarele așa mult, probabil că ar fi rămas prins sub animal. O’Folliard se mișcă repede. Când Garrett ajunse la parter, doar calul mai era acolo în stradă, mort. Nu putea să strige să-l întrebe pe Wild unde era O’Folliard, că ar fi fost prins. Dar Wild începu să urle să-i spună lui Garrett, și Tom îl ucise pe loc.

Garrett trase spre O’Folliard și îi despică umărul. Tom O’Folliard țipând pe strada liniștită, din Fort Sumner, într-o noapte de Crăciun, îndreptându-se spre Garrett, cu umărul făcut praf, fălcile înclinându-i-se în sus și-n jos ca niște mingi dezumflate. Prea furios ca să mai țintească măcar spre Garrett. Nemernicule, nemernicule, în timp ce Garrett îl ochi bine și-l spulberă.
Garrett îl ridică, avea capul spart în două, îl duse înapoi sus în camera de hotel. Mason întinse o pătură cu grijă într-un colț. Garrett îl puse pe Tom O’Folliard jos, desfăcu pușca lui Tom, luă cartușele rămase și i le puse alături. Trebuiau să aștepte până dimineață acum. Și-au continuat jocul de poker până la șase dimineața. Apoi și-au amintit că nu făcuseră nimic cu Wild. Așa că cei patru au ieșit, l-au adus pe Wild în încăpere. La opt dimineața Garrett l-a îngropat pe Tom O’Folliard. Îl știuse destul de bine. Apoi s-a dus la gară, l-a pus pe Azariah F. Wild la gheață și l-a trimis înapoi la Washington.

Nr. 02/2011
Reunirea Comitetului Director al U.S.R.

Premiile ARIEL

Dinu Flămând, laureatul Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” pe anul 2010

Revista revistelor
de Gabriela Gheorghișor

FLORIAN SAIOC – 80

Din Jurnal (2005)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (10)
de Gheorghe Grigurcu

Versuri
de Gabriel Chifu

O vizită la Cernăuți
de Adrian Popescu

Ani murdari
de Nicolae Prelipceanu

Cu padre Mărginean despre Anotimpul din Patmos
de Nichita Danilov

Sînge în „pulberile” cuvintelor
de Dumitru Chioaru

Patria poeziei
de Paul Aretzu

Existența din semne
de Florea Miu

Scriitorul și forul său interior
de Ioan Lascu

Sentimentul non-apartenenței
de Gabriel Coșoveanu

Teatralitatea romanului sub comunism
de Gabriela Gheorghișor

Mainimicul cel de toate zilele
de Bucur Demetrian

Tainele și spaimele inimei
de Daniela Firescu

Aurel Rău: Darul adus de fiecare zi
de Ștefan Vlăduțescu

Prin Castelul Obersdach la bucătărie1
de Gheorghe Schwartz

Poeme
de Virgil Diaconu

Ion Cristofor. De la fiorul liric la starea de spirit
de Mircea Bârsilă

Faptă și trezie
de Florin Caragiu

Avangardistul perpetuu (2)
de Octavian Soviany

Poem
de Cristian Belodan

În deal la Lilieci
de Toma Grigorie

Postume
de Marin Sorescu

Ratarea – sau idiotul sublim
de Claudiu Soare

Poem
de Simona Grazia Dima

Poeme
de Philip Michael Ondaatje

Eminescu și realsemitismul
de Constantin Romulus Preda

Bisericile de lemn în actualitate
de Luiza Barcan

O anumită justificare
de Octavian Anuța

Petre Tănăsoaica și „femeia lui Yerutonga”
de Ioan St. Lazăr

Poeme
de Sayumi Kamakura

© 2007 Revista Ramuri