| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Închipuirede Riri-Margareta PanduruÎnchipuire Piesă în trei acte ACTUL I Tabloul 1 Scena 1 (Scena: în semiîntuneric, în aer plutește ceva, ca niște fulgi, în colțuri diferite ale scenei stau actorii, țăranul și Ioana.) Actorul bătrân (citește dintr-o carte): ,,O, suflete bun la toate.” Actorul tânăr: Sufletul nu se vede…se simte doar. Țăranul (mirat): Trec cârduri de suflete, ale lor, ale noastre, ale voastre…ei și?! Ioana: Amestecate: calde și reci, bune și rele, strâmbe sau drepte, vii și moarte în veci de veci. Actorul bătrân (către cel tânăr): Nota bene, tinere. Actorul bătrân (vine în fața scenei): Umbra lui aleargă printre cuvinte șerpește. Cu alte cuvinte își înmoaie sufletul în cuvinte. Eu n-am nici o treabă cu el … Stai, stai, ba… cu cuvintele lui, da ! Festivalul Shakespeare, internațional, se organizează din nou la noi…la a câta ediție?... A, dar ce importanță are. Are! Principalul este că se joacă aici, pe această scenă. Merităm, zău că merităm. Actorul tânăr(vine și el în față):Iată că acum ne integrăm și în Uniunea Europeană. Europa…am citit undeva că înseamnă ,,apus de soare “. Țăranul (obosit, își freacă picioarele ) Mă dor picioarele de atâta umblat. Ce-am pățit până am dat de adresă ( mirat ). Dar dacă nici acum n-am nimerit-o?! Mă dor …uite, na, că mă dor picioarele. Actorul tânăr: Din cauza corpului, îl duci de te doare mintea. Țăranul: Lasă, că nu mă doare mintea. Pe voi, ăștia care gândiți prea mult. Actorul bătrân: Ba mintea, de prostiile care se spun. Ioana: Gura e de vină, a pierdut legătura cu mintea, se poartă. Actorul bătrân (vine în mijlocul scenei și strigă tare): „-Iona ! -(Răgușit ), Iona ! -(Mai răgușit)Iona ! -Nimic . -Pustietate. -Pustietatea măcar ar trebui să-mi răspundă: ecoul.“ Țăranul: Ce tot strigă ca apucatul. (mirat) Iona, -iauzi, Iona. Nu mai știe să vorbească. Doamne! Strigă, domnule: Ioanee, Ioaneee. ( se ține după actorul bătrân) Fii bun mai bine și spune-mi și mie ce să fac.Uite ce scrie aici: Invitație… aici…uită-te bine, aici. (actorul nu-l bagă în seamă). Vă așteptăm cu drag. Dar văz bine că nu mă așteaptă nimeni (către sală ) Nu mă bagă ăsta în seamă… pe unul ca mine . Ioana: O fi vreo făcătură, hai ? Țăranul: Mânca-ți-aș ochii, da tu ce cauți aici ? Ioana: Ce cauți și tu ,să mă aflu în treabă Țăranul: N-ai decât să rămâi aici , până-i face floare . Actorul bătrân (către țăran): Cu mine vorbești ?! Țăranul: Ba!...cu duhul sfânt. Actorul tânăr: Ia zi mai bine …de unde spui că vii? Țăranul : Dintr-un sat …di la deal de orașul vostru. Actorul tânăr: N-are nume? E la secret ? Țăranul : Păi …dacă… Ioana : Dacă ce…își râde ăsta de tine …bă…îi zice Bulzești. Țăranul : Vezi de treabă, că n-au auzit ăștia de el . Actorul bătrân (vine în fața scenei și citește): ,,Cocioaia a tânără Nu se lovea neam cu bărbatu-său De-aia s-au despărțit: Nu se loveau. Păi, dacă nu se lovesc în nimic, Cum dracu’ să stea amândoi ? - zicea lumea.“ Țăranul (înfuriat).Ce faci, te iei de mine ? Actorul bătrân: Nu te cunosc omule, mergi sănătos, eu repet: ,,Cum să trăim împreună “ Țăranul: Mă știi de undeva pe mine ? Ha? (amenințător) Actorul bătrân: Eu nu, da el da. Țăranul: Care el, că-l dau dracului. Actorul tânăr: El …Sorescu. Țăranul: Care …că-s mai mulți?... Aaa…șmecherul lui Ștefan și-al Nicoliței (aleargă în jurul scenei) Unde ești, că te omor… (apoi rămâne stană de piatră). Cum să-l omor, c-a murit el singur …înaintea mea . Ioana: A avut dreptate Măria Bălii. Actorul bătrân: … ,,(era și - asta o gură De petice! Te știa satul cu ea)“ Țăranul: Fir-aș al dracului, că bine i-a zis-o Măria Bălii, a lui Trușcă Bălănescu, când i-a strigat: ,,vedea-te-aș la lilieci“ Da cine se crede el de se râde de noi, unde este să-l fac praf. (fuge din scenă). Actorii: Stai omule, unde alergi? (fug toți după el). Scena II (Scena se întunecă și intră ca o vijelie ursitoarea) ,,Eu îl blestem să scrie –și mai apoi să șteargă; Ideile să-l roadă ca râia și păduchii . Să-și mâzgălească viața cu semne și cu buchii Și drept pedeapsă cruntă pentru greșeala asta , La masă totdeauna să-l bombăne nevasta “ (iese) Scena III (Intră toți, ciocnindu- se unul de altul, fugind după țăran) Actorul bătrân:Ce-ai omule,ce-ai ? Țăranul: Lasă-mă în plata Domnului . Ioana: De mult, la noi urlau lupii de te băgau în sperieți, acum urlă oamenii de-ți țiuie urechile. Mai bine cătați-vă leacul cu buruieni. Actorul bătrân: ,,Și să-ți dea Dumnezeu zile, să n-apuci să mori Înainte de a descoperi leacul tău”. Actorul tânăr: ,,Bă, e de taină până pe lumea ailaltă “ - Ioana (către țăran ): Zici tu ? Actorul tânăr: Zice Sorescu. Ioana: Ba,... așa zicem noi și el spune după noi. Adică le-nvârte și le sucește apoi. Că de aia mâzgălea mereu într-un caiet. Asta era când bunicul trăia și-mi povestea cum întingeau cu toții pâine în strachina cu apă. Țăranul: ,,Zicea tata: voi ați văzut ce ușor zbura asta peste garduri? Nici nu gândești și te pomenești cu ea în bătătură“. Ioana: Ba,… tata. Purta mustățile răsucite în față ca niște coarne de berbec. Era un om curios. Umbla în opinci, cu nojițe legate până sus sub genunchi. Când își punea pe tălpi lanțurile, zicea tot satul că ăsta-i semn că vine vifornița. Țăranul: Fată, asta era când drumurile la noi se încrucișau și se despărțeau din nou fără nici un marcaj, fără nici un indicator. Ioana: Asta era bă, când altădată, de Paști, mai era zăpadă în dosul bisericii. (În scenă încep să apară raze slabe de lumină, apoi într-o continuă mișcare să se rostogolească unele peste altele) Actorul bătrân: Priviți…, ia … uitați.vă bine, raze de lumină vin spre noi, ajung la noi. Actorul tânăr: Raze de lumină se mișcă liber, liber. Țăranul: I-auzi fă, lumina călătorește. Actorul tânăr: Mă iau după ele, ia, ia, drepte, ba nu... Actorul bătrân: În cercuri, e perfect. Țăranul: Ba merg în zig-zag. Actorul tânăr: Oblic, înțelegi ? Actorul bătrân: Unde ajung ? Actorul tânăr: Vin, dragă, peste tine . Actorul bătrân (îl împinge ): Și eu peste tine. Și cuvintele lui Sorescu vin peste noi toți. Ioana (închide ochii și aleargă s-o strângă în mâini): Să nu-mi scape, o strâng tare, tare, nu-i mai dau drumul niciodată. În mână țin suflete, nu le dau drumul (cu milă) ba le dau (lumina se risipește). Actorul bătrân :Ce liniște ciudată ! Așa…deodată, distanța dintre galaxii crește, stelele se micșorează, începutul și sfârșitul timpului... Țăranul: Toate se întâmplă cum vrea El. Actorul tânăr: Einstein a spus: ,,Dumnezeu nu dă cu zarul “. Ioana: Fie El ce-o fi, noi ne ducem viața cum știm noi… ia, ia,... iarăși raze de lumină mă urmăresc (aleargă cu toții printre ele). Țăranul: Visăm… așa e-n vis . Actorul bătrân: Ce e real, ce este imaginar, ce mintea noastră spune, Zei adormiți vor să schimbe regulile universului. Actorul tânăr: Singur printre poeți, el, Sorescu, ne-a învăpăiat gândurile. Ioana: Eu cred că sufletul lui acum iscodește cerurile. Țăranul: După ce a iscodit sufletele noastre. Actorul bătrân: Sorescu viza vârful muntelui și-l compara cu vârfurile vecine, sufletul lui acum e-n repaus . Actorul tânăr: Razele-și modifică direcția. Actorul bătrân: ,,Da, a fost într-adevăr o stea cu coadă… Avem probleme cu cerul, Ia, ascultă, noi avem astronomi?” Țăranul: Săracul, s-a scrântit de atâta lumină. Actorul tânăr: Așa a zis Țepeș. Actorul bătrân: Moartea este o stare de nonexistență.
Actorul tânăr: Nonfigurativ. ,,Ce înalt e cerul, stelele ce sus! / Și capul ți-a scăpat în galaxii...” |