Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Rodica Şinca

Deasupra colinei

Mi-am pus rugăciunile

pe buzele unui călugăr

ca să ajungă până la Tine.

Am privit liniştită floarea de pe ape.

Mi-am vărsat jăratec în sân

şi păcate în suflet.

Pentru mine eşti lacul acela!

Pe tâmple, roua de dimineaţă

îmi face broboane.

Dacă mai stau mult aici,

o să prind rădăcini şi nu ştiu

dacă va ieşi rod bun din mine.

Doamne, altoieşte-mă acum,

căci pământul mă încolţeşte!

Micuţa vietate

Inima mea şi-a făcut gaură

în corpul meu,

asemeni greierului în pământ

şi cântă întruna...

nu mă lasă să mor!

Pios

Ţi-ai despicat piciorul

în pragul acesta

de catedrală

şi ţi-au înlemnit

mâinile.

Doar în suflet

îţi mai încolţeşte

ceva acum.

Cruci fixe în vieţile noastre!

Umbra porumbelului alb

Sunt un corp neatins.

Îmi plimb splendoarea

printre pereţii de oglindă.

Dacă mă atingi acum

am să plâng,

am să mă deşir

rând pe rând

celulă cu celulă.

Am să nasc sentimente neştiute.

Am să adun iluzii târzii.

Lumea mea de pe umeri se destramă

şi-mi pierd credinţa în bine.

Suflete, nu mă mai vizitezi de mult

Pe ce străzi, prin ce case te plimbi?

Gândul cel din urmă

Nimeni nu scapă din îmbrăţişarea morţii…

Nici chiar tu, stinghere pământean,

pribeag rătăcitor al gândurilor mele

şi risipitor de idealuri târzii.

Te-a ajuns şi pe tine gândul cel din urmă …

E gândul cel mai greu, pe care-l au toţi.

Tu lupţi acum cu toată fiinţa ta,

să ţi-l păstrezi curat, sperând că aşa o să fii

un pic mai uşor decât pana.

Uneori, lupta poate dura ani,

iar revanşa este întotdeauna întunecată.

Trecut dincolo, eliberat,

totul îţi pare acum un joc de noroc,

în care fiecare câştigă sau pierde.

Mă vezi şi dintr-o dată ţi se face

milă de mine. Mă mângâi,

cum nu m-ai mângâiat niciodată.

Mă strângi la pieptul tău

(dacă se mai poate numi aşa)

Şi îţi îneci amarul în binecuvântata despărţire,

pe care, surprinzător, o simţim amândoi.

Eu – în felul meu, tu – în felul tău.

Fiecare va suferi acum atât cât va putea,

sau mai exact, atât cât va înţelege.

Cam asta este filosofia noastră de viaţă!

Nr. 09 / 2011
In Memoriam Constantin Stan (1951-2011)

Festivalul naţional de poezie „Nicolae Labiş“ Ediţia a XLIII-a, 2011

Revista revistelor

Din jurnal (1996)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (17)
de Gheorghe Grigurcu

Versuri
de Gabriel Chifu

Am văzut şi ţigani fericiţi
de Adrian Popescu

Unghearele încă secrete ale Securităţii
de Nicolae Prelipceanu

Mircea Cărtărescu şi simfonia amorurilor sale
de Nichita Danilov

Testamentul poetic al lui Ion Zubaşcu
de Dumitru Chioaru

Un debut remarcabil
de Paul Aretzu

Jurnal berlinez
de Bucur Demetrian

Spre Creangă, pe uşa din dos
de Gabriela Gheorghişor

Teorii livreşti şi scenarii apocaliptice
de Daniela Firescu

Semnele echilibrului
de Florea Miu

Canonul axiologic
de Ştefan Vlăduţescu

Paraidis literatură de cuţit
de Silvia Oiţă

Poezie
de Anton Jurebie

Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon

Să scriem în limba maternă ca şi când n-ar fi a noastră
de Manuel Cortés – Castańeda

Gabriel Stănescu
de Mircea Bârsilă

Mai aproape de Enescu
de Florin Caragiu

Poezie
de Gheorghe Vidican

Poezie
de Florin Costinescu

Poezie
de Simona Dumitrache

Poezie
de Rodica Şinca

Îngerul Willie, întâia epistolă
de Iulian Caragea

Unicitatea debutului (1)
de Ion Buzera

O anume delicată melancolie
de Constantin Romulus Preda

Valorile şi viaţa literară
de Daniel Mureşan

Tăcerea stihială
de Simona-Grazia Dima

„Vestitorii” comunismului
de Luiza Barcan

Poezie
de Lucian Mircea Nincu

Poezie
de Ana-Maria Lupaşcu

Prezenţa unui poet: Puiu Gheorghe Răducan
de Felix Sima

Povestea Umbrei (I)
de Ion Militaru

Costin Brăteanu şi arheologiile memoriei
de Călin Chincea

Poeme
de Pilinszky János

© 2007 Revista Ramuri