Volumul cercetătorului Cezar Avram, trecut aproape neobservat şi intitulat Politici agrare în Oltenia anilor 1949-1962. Mutaţii socio-economice în satul românesc (Editura de Sud, 2009), scris cu sobrietate şi concizie, în numele exactităţii de tip ştiinţific, poate fi socotit un eveniment editorial.
Bibliografia impresionantă, folosită de istoricul craiovean, presupune zile şi nopţi de lucru tenace, de aplecare evlavioasă asupra textelor doveditoare, autorul izbutând să pună în evidenţă un studiu ce reprezintă (prin date, cifre, cazuri edificatoare privind constrângerile socio-economice şi politice asupra spaţiului mioritic în avântul revoluţionar al anilor colectivizării) o contribuţie meritorie la cunoaşterea unui proces istoric care şi-a pus amprenta pe destinul poporului nostru.
Acad. prof. univ. dr. Dinu C. Giurescu salută astfel apariţia cărţii: Politici agrare în Oltenia anilor 1949-1962. Mutaţii socio-economice în satul românesc reprezintă un capitol nou al cunoaşterii istoriei contemporane a României. Istoricul Cezar Avram urmăreşte şi demonstrează, cu obiectivitate şi profesionalism, cum s-a obţinut ceea ce Gh.Gheorghiu-Dej numea în 1949 «liberă consimţire».
Documentele Plenarei C.C. a PMR din 3 martie 1949, după cum precizează autorul acestei cărţi de căpătâi, au direcţionat schimbarea liniei politice a conducerii comuniste de la Bucureşti faţă de lumea satului, în general, şi faţă de ţărani în special. Rezoluţia Plenarei a reprezentat textul de bază în problema colectivizării, cea mai clară declaraţie asupra politicii agricole a comunismului român. Începând cu anul 1949, politica agrară a deceniului şase şi a primilor ani ai deceniului şapte axată exhaustiv pe colectivizare - componentă esenţială a revoluţiei socialiste - a fost elaborată sub influenţa modelului stalinist şi implementată prin forţă, sub atenta supraveghere şi consiliere a sovieticilor, aflaţi pretutindeni în ţară, fie cu unităţi militare de ocupaţie, fie cu oameni ai serviciilor secrete.
Politica agrară din anii regimului comunist, pentru a putea fi prezentată şi înţeleasă în toată complexitatea ei, necesită nu numai o analiză a problemelor generale, de ordin ideologic, ci şi a efectului asupra segmentelor colectivităţii, în special, şi a societăţii, în general, a derulării actului de comandă în diferitele zone geografice ale ţării.
Prezentarea corectă, sub toate aspectele, a istoriei românilor în etapa comunistă reprezintă, astăzi, un obiectiv major al istoriografiei româneşti.
Structurat în cinci capitole, studiul cuprinde şi un interesant şi inedit Opis privind rezistenţa ţărănimii din satele regiunii Oltenia împotriva colectivizării, 1949-1962.
Opisul, care ar merita o recenzie aparte, consemnează răscoale, răzmeriţe şi împotriviri pe faţă în peste cincizeci de sate olteneşti, la care participă bărbaţi, femei şi copii din rândul ţăranilor săraci şi mijlocaşi. Opisul, cu ţăranii arestaţi, anchetaţi şi judecaţi în anii colectivizării, cuprinde circa 882 de cazuri individuale.
Iniţiativa elaborării acestui studiu, prin strădania profesorului craiovean Cezar Avram, este una majoră şi utilă pentru completarea informaţiei privind acea parte a regimului comunist mai puţin cunoscută, pentru întregirea tabloului satului românesc în anii colectivizării.