Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Roxana-Diana Baltaru

Bucovina are ceva în plus faţă de celelalte zone frumoase ale ţării. Credinţa şi civilizaţia oamenilor îi dau nobleţe. Nume importante de artişti vin de acolo. Nu mai vorbim de minunatele mănăstiri.

Roxana - Diana Baltaru este o tânără poetă de nouăsprezece ani, născută la Rădăuţi. Este foarte talentată, având intuiţii estetice remarcabile. Scrie o poezie plină de ingenuitatea vârstei şi de pitorescul ţinutului natal. Aşa cum la Cătălina Cadinoiu se configurează elemente specifice mitologiei deltei, la Roxana - Diana Baltaru se simte freamătul imaginarelor păduri de fag. Absolventă de liceu, a obţinut o bursă de studii în Anglia. Sper din tot sufletul să nu piardă îndeletnicirea nativă a scrisului.

Paul Aretzu

Ziua care nu a putut să înceapă

a plouat mult
îmi place ploaia cu măsură

pe aşa o vreme mamele se ascund
în bucătăriile- balcon
din maieuri le ies braţele mari
ca nişte aripi desprinse de corp
apărând şi dispărând în aburii de ciorbă

nimic nu e mai frumos decât
o plimbare pe străzile înguste
unde mirosul de mâncare
se confundă cu mirosul de iubire

câteodată acesta rămâne prins
în hainele agăţate la uscat şi
posesorii devin mai buni

din Rynox se vede o lumină
puţin spălăcită
aşa cum îi stă bine unei
lumini calde

pentru că acolo copilăria
se încăpăţânează ţinându-se
strâns de un pahar de vodcă

a plouat şi steagul deasupra primăriei
e curat -o curăţenie roşie galbenă
albastră
care nu mai închipuie nimic

de altfel cine s-ar mai încumeta
să facă rezumatul unor puncte de suspensie

Telegramă Tamarei

pereţii se apropie încet şi sigur
(în fiecare noapte aria camerei scade cu cel puţin 2 cm)
(deşi nu se aude nimic şi nu cade nimic)

în ţesătura ciorapilor fini am surprins
crescând cu unduiri aproape feminine
dragostea de schimbare

mă găseşti acasă
în camera permenent încuiată
ca într-o fiolă cu spirt

Sinestezii de PrimăVară

am scris într-un caiet vorbele bicăi Raveca -să nu le pierd
le-am recitit în ficare seară cu drag
şi aşa le-am pierdut.

I.
îmi place mirosul de ploaie primăvara
ca atunci când nişte braţe calde
alergau cu mine în strânsoarea lor mirosind a fân
a măceşe apoi soba ciorapii tricotaţi uzi
tălpile mici încreţite lipindu-se de cuptor
de mâini ca de o respiraţie fierbinte respiraţia
casei unde am pus ghivece cu seminţe de lămâi
unde corpuri goale uscate de muşte albastre şi albine
parcă reveneau la zbor

erau primăveri nehotărâte şi ghiocei mari rotunzi
stropiţi de un noroi subţire la fiecare ploaie
via via ca un balaur verde răpea întunericul îl
ascundea în dosul frunzelor ei mari ca nişte
urechi de elefant acolo ploaia nu intra niciodată
în casă fără să bată la uşă cu stropii ei ovali
mirosind a răşină a smoală a iarbă tăiată de seceri
copacii mici loveau poarta aceea grea din lemn
cu capetele lor despicate de parcă voiau să-şi
ia trunchiul tatălui înapoi cu vopsea verde cu zăvor
cu tot

dimineaţa aerul era amorţit de atîta ploaie
copacii mici îşi pocneau încheierurile sângerând
cu verdele lor de clorofilă iar Ele scuturau covoare
lungi plate şi albe ca nişte pisici de mare uriaşe
acolo covoarele răcneau din sufletul lor în carouri
răcnetul răcnetul ca o tuse seacă împiedicată de praf
primăverile acelea ajungeau adesea până la nările
mari moi ale lui dumnezeu mai ales când oamenii
aduceau focul din vatră pe ogoare

acolo pământul nu a fost niciodată ecologist
din contră era rece era ca un titan cu pulpe de piatră
până auzea urletul plin de turbare al drujbelor portocalii
şi mirosul de plastic topit îmbrăţişându-l ca o aripă
atunci se înmuia pământul de drag de bucurie din
măruntaiele lui aburinde ieşeau jubilând miriapozii

Poemul emirului maidanez

amicului meu G.

mi-l închipui dormind
învelit în roşii decojite

şireturile îi leagă mâinile de
un gramofon din care ies
piese neomoderniste
şi fete cu ţâţe moi

l-am cunoscut în vox
avea degetul mic despicat
părăsind pentru două minute
avangarda tinerilor

din degetul lui G. curgea
sânge, curgeau tenişi albi
comete mari

G. îşi conduce maşina fără permis
şi tot fără permis intră seara
în corturi de plapumă
trezind câinii din livezi şi din suflete

mă gândesc la G.
cum doarme pe un joint
din mătase
în care am îndesat
şi o cămaşă lungă de noapte

Povestea mea cu Aleksey

*
era iarna când Aleksey venise cu măsa
şi încă vreo patru mătuşi
făceau comerţ cu globuri şi nucă măcinată
în două zile respiraţia lor slavonă umplea piaţa
şi îngheţa copitele cailor

se cazaseră la nanu’ Victor
lui Aleksey îi era frică de lumina şi zgomotele acelea
din sufrageria oamenilor care nu dorm niciodată
aşa l-am cunoscut, strecurându-se prin
scândurile gardului care trosniseră brusc
sau era doar
bătaia din tâmplele sale roşii

am venit alergând să fac dreptate dar
Aleksey a stat atât de cuminte
sub loviturile pumnilor mei mici
încât începea să semene cu ursul Gim de pe cuptor
şi m-am trezit mângâindu-i urechile:
,,da’ să ştii că eu tot te spun c-ai rupt gardu’ ’’

l-am luat de mână ca să-l conving că
nu e nimic rău în sufrageria lui nanu’ Victor

ne-am ascuns după o movilă de lemne
încercând să vedem prin lumina aceea monstruoasă care îngălbenise geamurile
mi-a spus că nu se teme de lumină ci de braţul mamei
în asemenea seri devine cald şi face să transpire
în jur obiectele şi oamenii
iar cuvintele au un miros înţepător de rachiu şi murături

*
îmi plăcea de Aleksey pentru că ştia un pic româneşte
mă învăţase să număr ,,adiii’’, ,,triii’’, ,,citâriii’’
şi mă credea când îi povesteam
despre existenţa tigrilor din carpetă

îmi plăcea de Aleksey pentru că l-am pus să fure
un glob în formă de înger de la mamă-sa
îmi plăcea că a venit bătut, doar cu o ciocolată Krupskaia
şi l-am alungat drept pedeapsă
în lumina monstruoasă, galbenă, la nanu’ Victor

de la o vreme eram prea apropiaţi şi uram asta
mărisem tributul cu Krupskaia şi globuri cu îngeri
dar el rezista eroic în pulovărul de lână
era îndesat, blond, cu ochi albaştrii
mirosea a patria lui plină de trenuri
ah, trenurile care au plecat cu bicu’ Gheorghe

jucam ascunsa, număram cu nasul în carpetă
m-a prins de spate şi a vrut să-mi şoptească secretul
parcă nu mai respira şi sigur bătăile inimii sale imprudente
îmi rupseră un fir de păr am plâns şi l-am gonit
din nou cu o ură mai în vârstă decât mine

s-a întors tiptil, încărcat de globuri
iar eu, prefăcându-mă că dorm
l-am lăsat să-mi sărute obrazul şi
să mă încoroneze cu bomboane de pom

când a plecat era trist şi mă îmbrăţişă
cu palmele lui albe, deschise, ca două pisici de mare

l-am pârât în ultimul moment
,,nanuu, Aleksey a rupt gardul de la pomăt...’’
*
a doua zi în torace se năştea pentru prima dată un gol
ca o gaură neagră, ca un vortex, care spulberă totul
de la plăcerea de a planta portocali la numele tatălui
şi-mi aducea chipul îndesat al lui Aleksey pe care îl primeam
cu cea mai mare silă şi iubire pe care aveam să o simt vreodată

mi-a tras Bica Raveca o privire scurtă şi albastră
pe sub batic, mi-a luat febra şi m-a deochiat cu cetine
,,ptiu, Roxanică, da’ tu, bucovineancă aşa cu gropiţe în obrajori
plângi după un rus, doară nu eşti smintită?’’

atunci mi-am şters nasul cu mânecile de la compleu
am urcat în pod de unde am coborât, triumfătoare,
lădiţa cu globurile şi bomboanele de cacao de la Aleksey
cu care am împodobit un brad de toată frumuseţea
fără să mai cheltuim vreun ban pe ghirlande

Despre ţara mea

ţara mea este o tipă cu sânii lăsaţi-
poeţii i-au stors pântecele prin crâşme şi parcuri
în orele acelea când naţionalismul usucă gurile

sunt zile în care pleacă ai mei de-acasă
şi tencuiesc pereţii până în timpane, ţara mea vine
se aşază pe fotoliu-
discutăm ca între fete

bârfeşte Ianuş că ţara mea ar fi o curvă

ieftină şi frumoasă
chiar foarte frumoasă
trăişte în
noi
ca în nişte bordeluri cu lumină roşie

de 1 decembrie, încoronată de moaşte
ţara mea dansează goală
pe sarmale şi cozonac

eu sunt vinovată pentru că eu
mi-aş face o operaţie
de schimbare
de patrie
fără să clipesc

respir acolo unde se aud informaţii

importante
respir în urechea ţării mele
bucovina este locul unde rusul a sărutat ţara mea
cu limba lui subţire şi lungă

când o să fiu mare o să devin un italian
o să umblu din om în om
ca să ascult povestea ţării mele
de care mă voi îndrăgosti aşa ca Richard Gere
o să am bani pentru pungi

şi cuburi de gheaţă
cu care o sa-i lipesc basarabia la loc

© 2007 Revista Ramuri