Recuperarea biografiei unui artist aproape uitat relevă itinerarii şi imagini care ne întregesc înţelegerea unei perioade din trecutul nostru. Îl aducem în atenţie pe Nicolae Grant, născut la Bucureşti în anul 1868, într-o familie cu puternice rezonanţe istorice. Este strănepotul, pe linie maternă, al marelui cărturar şi logofăt Constantin Dinicu Golescu şi al eruditei Zinca Golescu, susţinătoare a cauzei Revoluţiei de la 1848, născută la Craiova. Pe linie paternă, este descendentul unei familii englezeşti, tatăl său, Effingham Grant, a fost implicat în viaţa diplomatică din Ţara Românească, din partea Consulatului Britanic, între anii1837-1854, ulterior dedicându-se afacerilor şi activităţilor caritabile. În Bucureşti, podul care leagă Cartierul Crângaşi cu Calea Griviţei poartă numele de Podul Grant, în memoria tatălui pictorului şi a fratelui acestuia, inginerul Robert Grant, care a participat la realizarea proiectul bucureştean. Legătura dintre familia Grant şi Ţara Românească a devenit mai strânsă în urma căsătoriei, în anul 1847, dintre Mary Grant, mătuşa pictorului, şi C.A. Rosetti, publicist şi om politic român, reprezentant de seamă al Revoluţiei de la 1848 şi susţinător al Unirii Principatelor Române. Inspirat de frumuseţea acesteia, dar şi de momentele emoţionante din timpul Revoluţiei paşoptiste, pictorul Constantin Daniel Rosenthal a realizat tabloul România revoluţionară, care reprezintă o tânără femeie îmbrăcată în costum naţional românesc.

Sala Oglinzilor a Muzeului de Artă Craiova găzduieşte timp de două luni expoziţia „Nicolae Grant, pictorul Goleştilor”, rezultat al colaborării dintre Muzeul de Artă Craiova şi Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti. Dedicată memoriei artistului plastic Nicolae Grant, expoziţia cuprinde lucrări de pictură şi grafică, precum şi documente şi fotografii. Alături de cele treizeci şi trei de lucrări de artă, care aparţin Muzeului Goleşti, patru lucrări, din patrimoniul muzeului craiovean, întregesc imaginea operei unui pictor cu un parcurs artistic care a depăşit graniţele ţării natale.

Expoziţia ne înfăţişează o lume de care ne îndepărtăm din ce în ce mai mult, începutul secolului al XX-lea, o lume aşezată, o lume în care ne putem odihni pe prispa unei case sau în care putem să deschidem o poartă ce dă spre o grădină, dar şi o lume a personajelor istorice. Fragmente ale acestei lumi sunt oglindite în naturile statice, scenele de interior, peisajele şi portretele zugrăvite de Nicolae Grant. Descoperim un artist a cărui tehnică de realizare a lucrărilor este spontană. Tuşa este vibrată, impestată, alteori lisă şi fermă. Abordarea temelor plastice este cuprinzătoare. Aceasta este dovada faptului că a fost influenţat de mai mulţi profesori. Biografia sa confirmă acest lucru. A studiat mult timp în Franţa, la Montpellier şi Tours şi în nord, în Bretania. La École des Beaux-Arts din Paris i-a avut profesori pe maeştrii picturii franceze de la sfârşitul secolului al XIX-lea, unul dintre aceştia fiind pictorul Jean-Léon Gérome (1824-1904). În România, a fost elevul lui Teodor Aman (1831-1891) şi al lui Gheorghe Tattarescu (1820-1890). În această expoziţie este prezentată prima sa lucrare, realizată în perioada de formare în atelierele marilor pictori români: Conacul de la Belvedere din Bucureşti, o lucrare de mici dimensiuni realizată în tuşe plate în stil academic.

Lucrările de pictură în care sunt realizate personaje istorice precum Zinca Golescu, Radu Golescu sau Nicolae Golescu respectă tehnica de redare a portretului, dar îndeplinesc cu indulgenţă rigorile stilului academic, ele având cu precădere o valoare istorică şi documentară. În aceste lucrări remarcăm ţinuta vestimentară, atitudinea personajelor, accesoriile, decoraţiile şi bijuteriile purtate în diferite împrejurări, în situaţii în care este evidenţiată conduita familiilor boiereşti din Ţara Românească. Majoritatea acestor portrete reprezintă copii după pictori din epocă, printre aceştia amintindu-l pe Constantin Daniel Rosenthal. Valoarea artistică, dată de măiestria realizării portretelor personajelor istorice, ocupă un loc secund, întâietate având rolul de difuzare a ideilor paşoptiste sau unioniste, pe care arta îl juca prin asocierea cu imaginea unor personaje de seamă.

Peisajele realizate de pictorul Nicolae Grant redau desişurile pădurii, faţadele unor clădiri pe care se profilează vegetaţie bogat colorată sau porţi care se deschid spre grădini însorite. Interesul accentuat al lui Nicolae Grant pentru pictura plein-air este evident în lucrări precum Casă din Oeşti, Parcul curţii Goleştilor, O parte din dependinţele curţii Goleştilor. Alături de acestea, lucrările reprezentând naturi statice, cu flori şi scene de interior cu spaţii somptuoase şi mobilă de epocă, redau un univers familiar pictorului şi, totodată, reflectă, prin maniera picturală şi rezolvare compoziţională a elementelor din tablourilor sale, un spirit care se raportează la curentele artistice de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea din România şi din Europa. A făcut parte din Societatea pentru dezvoltarea artelor în România –„Ileana”, alături de Ştefan Luchian, Nicolae Vermont şi Demetrescu Mirea şi, ulterior, din societatea Tinerimea artistică. Este de menţionat aprecierea de care s-a bucurat Nicolae Grant în urma expoziţiei din anul 1893 de la Ateneul Român. Una dintre lucrările prezentate, o natură statică cu vişine, realizată în ulei pe pânză, i-a atras atenţia pictorului Nicolae Grigorescu. Primind felicitări din partea acestuia, Nicolae Grant a oferit natura statică pictorului, primind, la rândul său, la schimb, o lucrare semnată Grigorescu.

Călătoriile sale din Franţa, mai ales din Bretania, sunt descrise în lucrări de pictură şi de grafică intitulate Cinci cumetre, Supa şi Catedrală. Pentru a putea fi prezentată în expoziţie, lucrarea Cinci cumetre, care aparţine patrimoniului Muzeului de Artă din Craiova, a intrat într-un proces complex de restaurare. Realizată în ulei pe pânză, aceasta reprezintă o scenă de interior în care cinci personaje feminine, îmbrăcate în costumul tradiţional breton, croşetează. O lucrare asemănătoare din punct de vedere compoziţional este redată, sub titlul Tinere bretone cusând, în albumul Nicolae Grant, aflat în patrimoniul Muzeului Goleşti. În lucrarea Supa, care face parte din patrimoniul muzeului craiovean, se distinge aceeaşi atmosferă sobră, cu mobilier specific caselor din Bretania.

Legătura dintre Goleşti şi Craiova s-a conturat odată cu naşterea Zincăi Golescu în oraşul-bază militară a pandurilor conduşi de Tudor Vladimirescu şi va continua cu căsătoria dintre Nicolae Grant cu Alexandrina, fiica istoricului şi diplomatului craiovean George Bengescu. Portretul acesteia este redat în lucrarea intitulată Alexandrina N Grant. De asemenea, personajul feminin reprezentat în lucrarea Ulmul este sugerat a fi Alexandrina Grant. Urmând exemplul colegilor săi de breaslă, Ştefan Popescu şi Nicolae Vermont, pictorul Nicolae Grant va lucra şi sub influenţa stilului Art Nouveau. Reprezentativă, în acest sens, este lucrarea, acuarelă pe carton, Alexandrina N Grant. Întreaga compoziţie surprinde efemeritatea unui moment. Motivele vegetale, redate într-o manieră fluidă şi suavă, sugerează ramurile unui pom fructifer care încadrează în partea superioară personajul feminin. Gustul pentru stilul Art Nouveau l-a cultivat încă din perioada formării artistice la Şcoala de Arte decorative din Paris, sub îndrumarea profesorului Hector Lemaire, şi, ulterior, ca realizator de afişe pentru firme comerciale, cum ar fi Chocolat Meunier sau fabrica de piane „A. Bord”.

Printre realizările sale se numără şi ilustraţiile pentru cartea scrisă de Regina Maria a României, Patru anotimpuri din viaţa uni om, apărută la Bucureşti în anul 1915. Colaborarea dintre Nicolae Grant, pictorul Goleştilor, şi Regina Maria nu este întâmplătoare, pe de o parte, destinul pictorului fiind asemănător reginei, ambii având descendenţă britanică şi, pe de altă parte, prin faptul că prima noapte petrecută pe pământ românesc de viitorul rege al României, Carol I, a fost la conacul familiei Golescu.