| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Silviu GongoneaA doua natură Prin fereastră, porumbeii răsuceau cerul gri, mişcau crengile ulmilor. în lumina palidă, acoperişurile semănau cu nişte dealuri înrourate. vârtejul i-a apropiat de mine sau eu ieşisem cu totul prin geam. le-am simţit respiraţia lină, bătaia aripilor. vedeam detaliile coloraturii, fiecare milimetru al penajului. ea sta într-un colţ al camerei şi mă privea zâmbind. Leul cârpit Lipesc privirea de lucruri, întâlnesc a doua natură: un fel de obişnuinţă de a plonja sub pelicula realităţii. o spaimă, un gest tot atâtea praguri despart. mă aşteaptă să mă supun dincolo de partea dezvrăjită cu bolile mele, cu ce am mai slab în mine. leul cârpit priveşte dintre cărţi aici şi-a găsit locul ca într-o ladă cu jucării. are ceva din demnitatea de ieri, zâmbetul lărgit sub coama uzată. Capriciile ei Şi eu care credeam că este cea mai firavă, cea mai neînsemnată şi uşuratică; o duc în cârcă serile până la calculator şi în pat înapoi. capriciile ei necăjesc dar numai pe mine mă are. mă visează un peşte pe fundul apei cu branhiile scoase, mă soarbe prin porii dilataţi cu o respiraţie suprareală, îmi mângâie cioturile sângerânde. Stâlpul ţării mele Trăiesc într-un târg ruinat pe care-l cred stâlpul ţării mele. şi e posibil să pic într-o altă ţară cu ziduri dezghiocate, cu ferestrele către apus şi e posibil să pic în paharul unui pensionar care zace în amorţire. trăiesc într-un stâlp al ţării mele scăldat în laptele zorilor. încremenită îi este memoria precum o lespede în care doarme viermele doarme. Încurcături sentimentale Trebuie să duci gunoiul, trebuie să plăteşti facturile, trebuie să te clatini în tine pe picioarele tale, trebuie. nu am puterea de a vedea dincolo, nu am farmecul şi talentul lui richard gere de a apărea în toate peliculele cu femei singure şi frumoase care au intrat în încurcături sentimentale. am 34 de ani, am teama aceea care s-a preschimbat în refugiu, am. Istorii comune Pe străzi intersectate, şanţuri intersectate. pământ reavăn şi galben, strat peste strat precum filele unei istorii comune. Peste liniştea apoasă a nopţilor zgomotul sec al maşinilor care sapă chiar aici în centrul orăşelului, unde politicieni şi oameni ai cetăţii iau deciziile grabnice ale anului 2014. Prin grămezile de pământ crud un câine zăpăcit îşi îndeasă nasul, îşi exersează simţurile adormite, adulmecă adierile primordiale, metafore agrare ale poeţilor neotradiţionalişti. Dar nici toate acestea nu pot rezista în faţa unui bolovan bine plasat şi a unor înjurături câmpeneşti. Zile lucrătoare Sub streaşina dimineţii în singurul cartier al orăşelului vine unul tiptil pe la orele patru şi îşi mângâie calul, dă la o parte trestiile şi rogozul ia telecomanda şi porneşte alarma. Probabil îţi mai aminteşti, tată, cum tatăl tău te trezea la aceeaşi oră să duci fân căluţului vostru să-l mângâi, să-i spui câteva vorbe să-l aperi de duhurile rele. Iată-te acum întors dintre morţi la începutul mileniului trei confundând o maşină cu un cal, dând farmecul dimineţii pe un sunet ieftin. Te retragi înainte de cântatul cocoşilor deşi uneori te văd ca pe o umbră stâlcită prin perdeaua translucidă a zilelor lucrătoare. Povestea lui Remedios Elena spală ciorapii, chiloţii atârnă cuminţi pe sârma întinsă. bluzele ei, tricourile mele, cearşafurile noastre. vuietul orăşelului amintind pe undeva de marile bulevarde doar în mintea mea mai capătă tresăriri pe măsură, îşi caută locul în amintirile vagi sau departe în viitorul incert. cât de perversă e ştergerea, spălarea asta obstinată a rufelor, iar şi iar, ca amurgul să le învelească în aerul proaspăt până în ultima fibră. grija pentru cele zilnice şi lumeşti, grija să nu te împovărezi cu mirosurile celorlalţi, cu felul vulgar de a vorbi, grija să nu rămâi chiar tu cu murdăria din minte, de pe piele, din oase. oricât de plin ar fi coşul cu rufe elena le spală. le întinde pe sârma oţelită, amintindu-mi mereu de povestea lui remedios ce se ridică la cer. Să nu cauţi rosturi Ieri nu am înţeles şi nici azi nu mă văd mai priceput; încă încerc să dibuiesc acest chelălăit de câine alungat ce şi-a lăsat urmele între două praguri. umbra norului roasă de molii îmi spală oasele, fără rost şi fără nimic. de la un post tv al lui 2014 răzbate ştirea că armata rusă părăseşte graniţele ucrainei. pesemne că acei oameni prinşi între două lumi îşi dau bună ziua în limba lor şi merg mai departe. Câteva retuşări Dacă ţi se urcă în maşină trupul ei miroase a D&G. fără să ştie povestea lui jean-baptiste grenouille, se închină evlavios, clipind încet pentru a i se vedea genele false. buzele de un roşu aprins conturate caricatural şi le linge lasciv. când se coboară, se închină iarăşi, gândindu-se la liniştea sufletelor: al ei, încolăcit deja peste al tău. pentru plăcerea de a dezlega enigme uşoare, îşi cumpără o integramă de la chioşcul din colţ, îşi scoate oglinda pentru câteva retuşări. |