*

Te împuţinezi până dispari pisiceşte

până nu mai rămân din tine decât

resturi cârpite într-o imagine,

paloarea unor adânci crispări,

rictusul matinal.

ai în minte aievea

frecuşul cârtiţei de vechea galerie,

clipa groaznică a desprinderii,

până să ieşi pe uşă şi să întorci capul.

pe umeraş ai lăsat hainele, pe masă, cafeaua.

azi, nimic nu o mai ia de la capăt.

*

Altcineva te locuieşte cu timpul,

ca un miros ce rămâne în haine,

mişcările acelui animăluţ cald

în mâini nesigure.

e ziua care te alege să-i fii clovn,

e ziua care te alege să fii la fel de frumos

şi caraghios ca un cal care-şi arată dinţii.

m-aş abandona în braţele ei de-aş putea.

vocea ta alunecă pe lângă mine,

nu sunt în stare să mişc un deget,

imaginile se rostogolesc ca în filmele mute.

m-am întrebat adesea dacă sunt în locul

în care ar trebui să fiu şi poate am uitat.

*

Amnezic, uitat şi uitând, mă vezi cum aştept

şi aştept, cum nu pot prinde nimic,

cum trec absent dintr-o cameră în alta

ca o mâţă bătrână atentă

la foşnetele de afară, numai

o trece un fâlfâit de aripi.

îmi gâlgâie cuvintele în gât ca o tuse,

sunt o maşinărie stricată,

numai tu vezi în mine altceva

şi nu ştiu cum să te răsplătesc.

*

Nu mă voi înălţa nicicând

fie şi un centimetru de la pământ

şi nici cei care nu se gândesc dar trec

şi se topesc în aerul serii.

o fetiţă îmi zâmbeşte de la balcon,

printre tricouri atârnând şi ciorapi.

nişte ochi mici ca nişte mărgele

negre mi se aşază pe spate.

*

Nu ştiu cum să îţi spun: trăieşti

dar nu ai habar unde trăieşti.

blocurile au luat-o înaintea mentalităţii,

un balcon îţi zâmbeşte strâmb,

un cal costeliv zdrăngăne o căruţă,

diii, du-ne departe ş.a.m.d.

ca să nu mai spun de ocheadele măturătoarelor

uite îţi pregătesc ceva rustic,

foloseşte-ţi imaginaţia.

*

Eşti un personaj dintr-o altă carte, îmi spui,

te mişti de ici-colo ca o umbră,

până şi gesturile ţi se împuţinează.

chiar şi orăşelul acesta

ţi se pare mai mic,

cu oameni care nu ştiu unde merg

sau nu au unde merge.

nu pot trece de marginea lui.

dacă ar face-o s-ar risipi

şi nimeni nu şi-ar mai aminti de ei.

*

Îţi rămâne să te uiţi la un film,

să faci sex, să te întorci

să pui o majusculă la primul cuvânt.

când nu mai ai decât privirea.

întinsă în pat, la televizor,

deşi nu e nimic de văzut.

în stânga, ciorapii, pernele,

cearşaful mototolit.

la un loc cu ea

îţi rămâne blândeţea morţii,

cum te mângâie pe creştet.