O nouă apariţie editorială în 2023 – declarat Anul Ciprian Porumbescu – este Jurnal 1879. Cernăuţi-Stupca, tradus, editat şi îngrijit de descendenta familiei, Stanca Scholz-Cionca. Volumul, inclus în colecţia Istorie cu blazon a Editurii Corint, cuprinde paginile de jurnal ale compozitorului, fotografii şi partituri inedite – toate redate într-o grafică de excepţie, în formatul unui album.

Jurnalul compozitorului din anul 1879, deşi nu reprezintă un document inedit (a mai fost tipărit în diverse formate, însă cu pasaje cenzurate), este cel mai vechi dintre caietele de însemnări diurne ale lui Ciprian Porumbescu. Relevanţa sa din prezentul context editorial rezidă în primul rând în restituirea integrală, fără lacune şi într-o traducere riguroasă, care păstrează însă calităţile intrinseci de text literar. Acest document – care cronologic se circumscrie anilor tânărului Porumbescu petrecuţi la studii la Cernăuţi şi întoarcerea la Stupca – este mărturia existenţei unui tânăr artist care trăieşte undeva la marginea imperiului şi reflectă cotidianul impresionant al unei lumi dispărute. Paginile jurnalului consemnează pe de o parte freamătul vieţii din provincia bucovineană din doua jumătate a secolului al XIX-lea (sărbătorile religioase şi laice, concertele, spectacolele, cursurile de la universitate, precum şi întreaga coregrafie a puterii imperiale), iar pe de altă parte, ni-l redau pe artist cu autenticitate: seducător, energic, altruist, empatic, un amestec de vioiciune şi melancolie în doze egale. De altfel, este bine-cunoscut faptul că Porumbescu a fost întotdeauna în centrul activităţilor studenţilor cernăuţeni, fiind implicat atât în mişcările lor de natură politico-socială, cât şi în viaţa muzicală a oraşului.

Interesant în contextul acestui document este de urmărit tonul confesiunii – jurnalul începe într-un ton jovial şi – dincolo de orice intenţie – se sfârşeşte prin însemnări dramatice referitoare la boala care, în curând, avea să îi aducă sfârşitul. Veselia tânărului care la început ignoră semnele bolii se transformă treptat în coşmaruri şi spaime de singurătate. Întregul jurnal reprezintă o partitură a vieţii sale care, ca într-un crescendo, se va dovedi una dramatică. Documentul debutează cu multe detalii referitoare la Cernăuţi şi viaţa tinerilor din jurul universităţii şi este de remarcat faptul că reprezintă una dintre cele mai valoroase radiografii ale oraşului, dintr-un moment în care tensiunile interconfesionale erau evidente. Dincolo de aceste aspecte legate de lupta pentru emancipare (în care urmează drumul tatălui său, preotul şi cărturarul Iraclie Porumbescu), artistul se integrează cu uşurinţă în freamătul vieţii studenţeşti, fiind deseori sufletul adunărilor şi al petrecerilor. În timpul şederii sale la Cernăuţi, oraşul – denumit metaforic „Mica Vienă” sau „Micul Ierusalim de pe Prut” (înregistra o strânsă comunitate evreiască) – crescuse într-un ritm impresionant, fiind caracterizat de o urbanizare explozivă. Sunt menţionate în jurnal atât cafenelele şi localurile pe care le frecventa deseori, cât şi elegantele restaurante cu săli pentru baluri şi concerte, dar şi parcurile, patinoarul şi berăriile cu denumiri pitoreşti. Pe Ciprian Porumbescu – un tânăr venit de la Stupca – oraşul îl fascinează şi are pentru el un efect magnetic. Este locul în care performează la nivel muzical, dar şi locul care, prin seducţiile sale, îl va împinge către sfârşitul prematur.

Jurnalul menţionează, de asemenea, şi apropiaţi ai artistului – de la membri ai familiei la prieteni –, iar din această perspectivă a cercurilor de proximitate se detaşează vizibil trei figuri: cea a tatălui său, Iraclie, a surorii sale, Marioara, precum şi a iubitei sale, Bertha Gorgon, fiica pastorului luteran din Ilişeşti. De la tatăl său, Ciprian Porumbescu a înţeles că există trei mari datorii de onorat: patria, limba şi biserica –, iar în ceea ce priveşte implicarea sa în lupta pentru cauza românilor bucovineni, este suficient să amintim procesul „Arboroasa”, de care tânărul şi-a legat numele. Marioara, dar şi fratele său Ştefan au fost prezenţi, mai mult sau mai puţin discret în viaţa artistului, însă de fiecare dată consistent şi cu multă afecţiune. Personajul principal al acestui jurnal – şi aproape că nu există însemnare care să nu menţioneze măcar un gând – rămâne însă Bertha Gorgon, marea şi singura iubire a lui Ciprian Porumbescu. Deşi a fost o iubire mai degrabă neîmpărtăşită de Bertha, artistul o divinizează şi sentimentele pe care le simte pentru ea capătă accent de cult al iubirii. Bertha este centrul vieţii sale lăuntrice şi un „înger” la care se gândeşte cu evlavie şi sfială. În paginile jurnalului se menţionează şi o parte dintre compozitorii, profesorii şi muzicologii care concertau atunci în Cernăuţi, dar şi aspecte legate de activităţile studenţeşti, de presa timpului, de vacanţele la Stupca, dar şi de momentele de penurie pe care artistul le-a traversat (era un pasionat al artei fotografice, iar veniturile le cheltuia pe achiziţionarea fotografiilor).

Într-un context în care se împlinesc 170 de ani de la naşterea lui Ciprian Porumbescu, publicarea integrală a jurnalului său cernăuţean reprezintă – dincolo de un document de o însemnătate magistrală în reconstituirea vieţii artistului şi a unei Bucovine dispărute – un omagiu adus celui care a lăsat în cultura noastră autenticul pur, cu tot ceea ce are mai frumos.