„Victorian Writers“ vol. III

Apariþia volumului al III-lea din seria Victorian Writers, lansatã recent la editura Universitaria din Craiova, reprezintã un eveniment notabil pentru lumea iubitorilor de literaturã englezã. Volumul este conti­nuarea unui proiect literar lansat de Victor Olaru în urma cu doi ani, ºi care îi are ca principali beneficiari pe studenþii angliºti ºi pe profesorii care predau literatura englezã. Acestora le este oferitã încã o soluþie pentru a-ºi putea desãvârºi cunoaºterea unei perioade extrem de prolifice ºi de importante a literaturii engleze – Epoca Victoriana. Prin bogatele referinþe cãtre biografia scriitorilor abordaþi, dar ºi prin atracþia autorului spre contextul social, putem spune cã prezenta serie, asemeni primelor douã, recreeazã lumea victorianã în amãnunt. Întocmai romanelor dickensiene (vezi A Tale of Two Cities), facem cunoºtinþã cu „the best of times” ºi “the worst of times” ale unui secol al XIX-lea marcat de transformãri majore, prezentate prin ochii elitei literare engleze. Întâlnirile ne sunt acompaniate de reflecþiile estetice ale autorului asupra fenomenului artistic victorian.

Seria scriitorilor abordaþi în acest volum este deschisã de Charles Dickens, un autor care poate fi comparat oricând cu marele William Shakespeare. Acest lucru este fãcut chiar de unul dintre cei mai mari scriitori moderni - James Joyce, care remarca în februarie 1976, într-un articol din Jurnal de Literatura Moderna purtând numele Centenarul lui Charles Dickens, ca „acest scriitor a intrat în limba engleza mai mult decât oricare altul de la Shakespeare încoace”. Aºa cum observa Victor Olaru, asemãnãrile dintre cei doi nu se opresc aici: ca ºi marele poet, Dickens surprinde prin originalitate în timp ce exprimã ºi încântã natura umanã; este pe deplin stãpân de sine, reuºind sã creeze o artã puternic personalizatã dar în acelaºi timp extrem de accesibilã; creeazã un limbaj flexibil ºi imaginativ care trezeºte admiraþia prin strãlucire ºi virtuozitate; construieºte o lume în totalitate unicã ºi independentã. Miturile lui sunt vechi ºi noi, victoriene ºi moderne, amintind, prin genialitatea personajelor de valoarea „povestitorului”. Dickens a ºtiut cã fiinþa umanã nu poate fi izolatã de natura sa individualã, de hainele sale, de accesorii, de mobilã, de camere, de propria casã, singurele lucruri reci fiind acelea care aºteaptã sã fie „populate”. Eroii universului dickensian – Picwick, Micuþa Dorrit, Fagin, Bill Sikes sau Oliver Twist – par acum urmaºii de drept ai celebrilor Falstaff, Lady Macbeth, Iago sau Hamlet. Asemenea personaje fac oficiul de gazda în acest volum încercând sã dezvãluie pe deplin personalitatea lui Charles Dickens.

În capitolul al doilea din Victorian Writers III este prezentat unul dintre cele mai interesante cazuri de „geniu literar colectiv” din istoria literaturii engleze. Este vorba, desigur, de surorile Charlotte, Emily ºi Anne Brontë, care reuºesc sã facã sã funcþioneze într-un mod unic, un parteneriat nãscut în fiinþã dar continuat în spirit. Asemeni cazurilor Charles ºi Mary Lamb, William ºi Dorothy Wordsworth, ori Gabriel, Cristina ºi Michael Rosetti, grandioase opere s-au nãscut din colaborarea unor mari spirite apropiate. Dovadã stau personaje ca Jane Eyre, Catherine Earnshaw sau Agnes Grey care tind uneori sã-ºi depãºeascã propriii creatori atât în ceea ce priveºte notorietatea dar ºi umanitatea, reuºind în acest proces sã îºi modeleze pãrinþii „dupã chipul ºi asemãnarea lor”. Aceste efecte pot fi puse pe seama unei anume „consangvinitãþi spirituale”, producãtoare de eroine memorabile, provenite din adevãrate „mutaþii” la nivel caracterial. Acelaºi lucru îl observã ºi David Daiches în A Critical History of English Literature: „Surorile Brontë formeazã o unitate care depãºeºte dimensiunea biograficã întrucât ele împãrtãºesc aceeaºi viaþã imaginativã cât ºi fizicã”. Indiferent de premisele acestor capodopere ale literaturii, surorile Brontë rãmân în istoria literaturii universale drept creatoarele unora dintre cele mai memorabile lumi ficþionale.

Ultimul spirit victorian tratat în aceastã a treia serie este acela al scriitoarei Mariane Evans, cunoscutã mai mult sub pseudonimul George Eliot. Volumul de faþã abundã în date biografice extrem de necesare pentru a urmãri parcursul unei scriitoare puþin înþelese de vremea sa ºi care încã mai incitã discuþii pe teme morale sau religioase. S-a nãscut în circumstanþe deloc promiþãtoare, nici încurajatoare: la câteva mile de locul de naºtere al lui Shakespeare, „undeva între oraºele manufacturiere Coventry ºi Nuneaton din Warwickshire, unde se întinde un petec de câmpie care nu beneficiazã nici mãcar de dramatismul formelor de relief - este vitregit de munþi sau râuri”. Faptul cã a fost cea mai micã dintre cei trei copii ai lui Robert Evans - un om respectat pentru mãiestria sa în mânuirea lemnului dar blamat pentru cãsãtoria a doua oarã la o vârstã în care primii doi copii erau deja mari - a marcat-o foarte mult, fiind pusã în situaþia de a se descurca singurã, ºi a se lupta cu lipsa de afecþiune a celorlalþi. Dezamãgirile acumulate în timpul copilãriei ºi adolescenþei au format trãsãturile unor personaje din cãrþile sale ori s-au transformat în încercãri de a înþelege ºi a schimba lumea. Aici îºi are locul de baºtina etosul lui George Eliot, care, deºi uneori nefuncþional, rãmâne un spaþiu unic în literatura englezã. Conservatorismul, determinismul, meliorismul didacticismul scriitoarei îºi pun amprenta asupra unor personaje celebre precum Adam Bede, Silas Marner, Dorothea Brooke sau Maggie Tulliver.

Cel mai recent volum din Victorian Write­rs este aºadar un punct de reper crucial atât pentru întreaga colecþie consacratã creaþiei literare engleze a secolului al XIX-lea cât ºi pentru literatura universalã. Dacã rezonanþa numelor lui Charles Dickens, a surorilor Brontë sau a lui George Eliot, precum ºi identitatea puternicã ºi complexitatea impresionantã a personajelor acestora, valideazã necesitatea prezentului demers, este - cu atât mai lãudabil - meritul autorului de a-ºi provoca idolii ºi a-ºi atinge scopul cu un adevãrat spirit „victorian”. Autorul transforma cartea sa într-un personaj viu spiritual pe care îl înzestreazã cu toate calitãþile ºi racilele unei epoci pregnante din punct de vedere ideatic. Prin intermediul acestuia, cei care consulta volumul intrã în contact direct cu autorii enunþaþi mai sus, conectându-se astfel la marele flux de idei al antecesorilor literari. Volumele urmãtoare - pentru cã autorul promite continuarea acestui proiect literar - vor completa tabloul unei epoci deloc apuse ºi vor îmbogãþi moºtenirea culturalã a tuturor angliºtilor.