Poeme
de Spiridon Popescu
REPORTAJ
Fiind cu capul în nori
mai tot timpul,
Poetul a uitat într-o zi
să-şi plătească impozitul
pe talent.
Făr să le pese
că fiii lor
îl învaţă la şcoală,
oamenii fiscului
au venit val-vârtej
şi i-au pus sechestru
pe Turnul de fildeş.
POEM
Din cauza prea multor lipsuri,
Care, parcă, devin din ce în ce tot mai mari,
Risipitorul de mine
Am căpătat de la un timp obiceiul
Ca, atunci când mă ofer de mâncare
Flămânzilor lupi, să le strig:
«Lupilor, nu fiţi prea hupiţi,
Legumiţi-mă,
Altfel,
Mâine, la masa de prânz,
Nu veţi avea decât carne de miel!»
TRISTEŢE
M-ai sluţit, Poezie,
Mi-ai ascuţit fălcile ca lui Bacovia,
Şi-asemeni lui
Nu mi-ai adus nici o satisfacţie în timpul vieţii.
Îmi spui mereu
Să mai am puţintică răbdare
Că moartea mea o să fie declarată Doliu naţional
Şi însuşi Preşedintele ţării
O să-mi depună la mormânt o coroană de flori.
Află, toanto,
Că nu mă încălzesc cu nimic toate acestea...
Dacă azi, cât trăiesc, sunt considerat un gunoi,
Ce-mi pasă mie că după moarte-o să intru în manuale,
O să devin subiect obligatoriu la admiterea-n facultate
Şi toate editurile mă vor tipări în ediţii de lux?
DISCURSUL ÎNGERULUI VESTITOR
Fâl! Fâlll!
«Am venit aici să vă spun
Că mâine pe la ora prânzului, poate chiar mai devreme,
O să treacă Dumnezeu prin satul vostru -
Închideţi-vă-n case şi trageţi storurile la fereşti,
Altfel,
Strălucirea aurei sale ar putea să vă ardă retinele
Şi să vă nenorocească pe toată viaţa
Aşa cum i-a nenorocit pe cei din satul vecin
Care, nemaivăzând să iasă la câmp,
Sunt obligaţi să-şi câştige existenţa născocind Iliade»
MI-AM ASCUNS CÂNTECUL
«Mi-am ascuns cântecul în urechea armăsarului tău,
Poate ţi-o prinde bine în caz de primejdie»,
Mi-a spus Privighetoarea şi-a zburat mai departe.
Eu n-am pus mare preţ pe spusele ei
Totuşi, odată simţind o arsură în suflet,
Mi-am amintit de acest cântec şi l-am aruncat cu sete în urmă.
S-a înălţat deodată un zid
Cu mult mai puternic decât zidul de gresie.
VRÂND SĂ DEVINĂ PEGAS
Tocmai mă bucuram
că locuiesc într-un sat liniştit
când, deodată,
o ştire mă pocneşte
în moalele capului:
aflu
că mânzul vecinului Mihai Amaradia
a fost arestat.
După spusele crainicului,
cică ar fi fost surprins de-o patrulă
tocmai când încerca să tâlhărească un flutur
şi să-i fure aripile.
COMUNICAT
De teamă să nu necheze prea tare
Şi să spargă timpanele ultra-sensibile
Ale domnişoarelor Pogany
De la fabrica de confecţii
Din apropiere
Mai marii judeţului Gorj
I-au interzis lui Grigurcu
Să-şi mai priponească pegasul
De Columna brâncuşiană.
MI-AM SFĂTUIT MÂINILE
Mi-am sfătuit mâinile să se-ascundă în buzunarele pantalonilor
Când am simţit că Negura se pregătea să-mi pună o armă în mână
Şi să-mi spurce degetele, obligându-le să tragă în stele.
Am fost bănuit imediat de această complicitate
Şi-am fost arestat.
După ce a văzut că tortura nu dă rezultate,
Negura a-nceput să facă promisiuni -
De pildă, că voi fi eliberat dacă îmi voi trăda mâinile.
N-am vrut să recunosc că ştiu unde se află ascunzătorile lor
Şi am fost împuşcat.
Negura m-a văzut rostogolit în faţa plutonului de execuţie
Şi m-a crezut mort, ca toţi morţii.
Nu ştia că atunci, când mâinile mele or să poată ieşi fără teamă din buzunare,
Pline de măiestrie, mă vor ridica pe un soclu atât de înalt,
Încât nu voi avea timp să cobor niciodată în moarte.
|