| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Tadeusz DabrowskiTraducere din limba poloneză de Luiza Săvescu de Tadeusz Dabrowski (n. 1979) poet, eseist, critic literar, redactor al revistei literare bilunare Topos. A publicat în presa poloneză (Tygodnik Powszechny, Polityka, Rzeczpospolita, Dziennik, Gazeta Wyborcza, Twórczosc, Odra, Zeszyty Literackie, Res Publika Nowa, Kresy ş.a.) şi străină (Boston Review, Poetry Review, Poetry Ireland, Poetry Wales, Seam, Other Poetry, Akzente, Sprache im technischen Zeitalter, EDIT, manuskripte, Lichtungen, Karogs, A2 kulturní tędeník).Este autor al volumelor de versuri Wypieki (1999), e-mail (2000), mazurek (2002), Te Deum (2005, 2008) şi Czarny kwadrat (Pătratul negru) (aprilie 2009). A editat antologia de poezie Poza slowa. Antologia wierszy 19762006 (2006). Trăieşte la Gdansk. A primit burse din partea Internationales Haus der Autoren Graz (2008), Ministrului polonez al Culturii (2007), Literarisches Colloquium Berlin (2006), Baltic Centre for Writers and Translators (Visby, 2004). Este laureat al premiilor Hubert-Burda-Preis (2008), Splendor Gedanensis (2007). În 2006, Tadeusz Rózewicz i-a înmânat Premiul Fundaţiei pentru Cultura Poloneză. A participat la numeroase festivaluri de poezie din Polonia şi din străinătate (Germania, Austria, Elveţia, Slovenia, India). În octombrie 2009 a primit Premiul Fundaţiei Koscielskich, acordat celor mai buni prozatori şi poeţi polonezi (din Polonia şi din străinătate) în vârstă de până la 40 de ani. De-a lungul timpului, prestigiosul premiu a fost decernat unor personalităţi precum Slawomir Mrozek, Zbigniew Herbert, Urszula Koziol, Adam Zagajewski, Ryszard Krynicki, Stefan Chwin, Adam Michnik, Pawel Huelle, Piotr Sommer, Jerzy Pilch, Tadeusz Slobodzianek, Magdalena Tulli, Andrzej Stasiuk, Olga Tokarczuk ş.a. Poeziile sale au fost traduse în 13 limbi (engleză, germană, suedeză, norvegiană, rusă, ucraineană, bulgară, letonă, slovenă, cehă ş.a.). Primul volum de poezii în limba engleză, traduse de Antonia Lloyd-Jones, va fi publicat în primăvara lui 2010 de Editura Zephyr Press. Tadeusz Dabrowski este un poet care ştie foarte bine ce vrea de la poezie şi în poezie. (Janusz Drzewucki) Comparat cu Herbert, Szymborska şi Rózewicz, Dabrowski este în primul rând moştenitor al marii tradiţii metafizice din poezia noastră ( ) (Adriana Szymanska).
* * * Acesta este primul vers. Acest vers nu are importanţă. Iar acesta este versul al doilea, în care deja nu mai eşti tu însuţi, adică nu eşti bărbatul din primul vers, iar acum nu mai eşti nici cel care fuseseşi în versul al doilea şi al treilea, şi-n al patrulea şi, în plus în al cincilea. Această poezie este viaţa, am să fac totul ca să fiu eu însumi în fiecare vers, pentru ca fiecare vers printr-o minune să mi-l supun, deocamdată tu, vrând-nevrând, trebuie să trăieşti această viaţă, iar în ultimul vers, cât mai aproape de sfârşit cu putinţă, să dobândeşti un calificativ, al cărui subiect vei fi tu. Ai să supravieţuieşti doar atunci când vei recunoaşte că poezia vorbea despre Dumnezeu. Ultimul vers va veni totuşi mai repede decât Deplasarea liniilor spectrului Universul se lărgeşte şi tot mai departe suntem noi de noi înşine, tot mai mult ne costă trecerile cu mijloacele de transport din oraş şi convorbirile telefonice. Trupurile se dilată în nevoile lor, monotone precum mişcarea planetelor şi a sângelui. Uneori, când nu te văd multă vreme, mi se pare, că eu sunt universul, iar tu eşti totul, la care el încă nu a ajuns. * * * În camera alăturată stă întins tata, citeşte înainte de a adormi. Întotdeauna mi-a dat tot ce am avut nevoie. Mi se pare, că sunt bun cu el. Stăm întinşi în camere învecinate, e linişte, se aude apa susurând în calorifere. Timpul trece. Ce pot oare face mai mult, să-l strâng la piept la infinit, repetând: te iubesc? Nu cred. Aşa că stau întins şi mă gândesc la inima lui bătrână şi la numărul tot mai mic al bătăilor ce-i sunt hărăzite. Atâta iubire, cu care nu e nimic de făcut. * * * Cuvântul măr nu conţine în el niciun adevăr despre măr, cum ar fi forma lui, culoarea, mirosul şi gustul. Adevărul nu este pentru privit, mirosit şi gustat. Spunând măr, abia îl vei mânca. În spaţiul dintre cuvântul măr şi adevărul mărului se petrece mărul. Spaţiul dintre cuvântul moarte şi adevărul morţii este cel mai mare. În el se petrece viaţa. Între cuvântul adevăr şi adevăr se petrece moartea. * * * Între refluxul gândurilor şi fluxul somnului am un minut de veşnicie pentru a strânge metafore. Dar până reuşesc să mă aplec după prima dintre ele, mă acoperă un val şi o vâltoare mai târziu mă trezesc, căci soarele îmi bagă degetele în ochi. Nu-mi amintesc prea multe. În buzunarul drept am o pietricică, în cel stâng o meduză, în gură - nisip. * * * Nu este adevărat că lumea e o întoarcere neîntreruptă (cândva mi-am pierdut cheile şi nu s-au găsit, a fost nevoie să schimb toate broaştele). Gândim aşa, pentru că noi căutăm similitudini, dar o primăvară nu seamănă cu o altă primăvară mai mult decât cu iarna. Nu ai dreptul să spui că eşti cel care ai fost ieri, fie şi pentru că ieri a nins, iar astăzi plouă, iar ploaia nu este nici un soare dincolo de nori, nici o apă din cer. De altfel cerul îl numeşti cer din lipsa altui cuvânt mai bun. Pentru că tu însuţi vrei să fii cerul, şi nu doar cuvântul cer, ţinând pentru amuzament o omidă albastră în gură. |