| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Teodor PredaImaginea niciun lucru efemer nu încremeneşte după Moarte n-are rost să cari ceva după tine nimeni nu vede nimeni nu aude şi sigur vei fi reţinut pe drumul fără întoarcere
imaginile vor povesti de la sine ceea ce au adunat despre tine fără să ştii şi-ţi vor susţine adevărul
pe Pământ tot caut rădăcini aeriene să le spun cum să reţină imaginea de început a inocenţei
Iluzia cicatricile se vindecă dintr-un imens drag de durere pe giulgiul unei depărtări
începutul trece în orice început al existenţei şi croieşte destine pentru cine nu se grăbeşte
nemişcat în mijlocul nopţii oglindă ce captează imagini spre dimineaţă prin ochii larg deschişi aha! ar zice fratele meu iubit Iluzia ce multiplică iubirea pământeană într-o mână şi frigul eternităţii în cealaltă
Noaptea transparentă amintesc neîncetat să mă aşezaţi acolo unde ziua zămisleşte noaptea cu înfrigurare frânghie ce mă leagă de frăţia solstiţiului deoarece morţilor nu le pasă de timp şi de loc de viaţa trecătoare de Jiul ce curge nerăbdător printre maluri de peştii zburători ce-aterizează pe mal până la marginea mărăcinilor demineralizaţi de combustii nefericite
şapte ramuri năimite de viaţă peste 7 destine aşteptări în fapte fabuloase luminişuri şi imagini recuperate pe orbite amintiri despre noi de parcă nici n-am fost
m-am aşezat într-o căruţă plină cu stele să susţin primăvara-mi timpurie să nu uit amintirile ce ţâşnesc ca un gheizer ce-mi spală faţa de călător grăbit spre drumuri ce nu s-au definit
ah! viaţa un timp desfoliat de aşteptări şi de speranţe gândul ce îmbărbătează Moartea spadă ascunsă în tija unui crin alb timp nefolosit ce trece-n noaptea transparentă
|