Dragă Toma, în primul rând te felicit pentru premiile câştigate şi pentru ceea ce faci tu pentru cinematografia românească! Pentru că subiectul interviului este cel referitor la filmul despre George Enescu primul film artistic despre viaţa compozitorului, care urmează să apară în cursul acestui an prima întrebare este legată de momentul în care ai decis să faci/ să regizezi un astfel de film. Cum ţi-a venit ideea, în ce circumstanţe te aflai când ai ales subiectul?
Eram în turneu prin ţară, în Moldova, cu filmul Între Chin şi Amin, şi drumul meu trecea prin apropiere de Tescani şi vedeam un indicator care anunţă că spre dreapta la câţiva kilometri este Muzeul. Mereu eram în grabă că trebuia să pregătesc premiera din oraşul următor şi să mă abat din drum părea imposibil. Şi nu m-am abătut o dată, de două ori şi a treia oară, am depăşit locul în care era indicatorul, dar după 3 kilometri am întors. De obicei nu mă întorc din drum. Am întors, ajung la Muzeu şi era singura zi în care era închis. Şi totuşi, doamna care se ocupa de muzeu era acolo şi mi-a dat voie să intru. I-am spus că sunt regizor şi că vreau să fac un film despre George Enescu. Am cumpărat de acolo 5 cărţi noi despre Enescu, pe unele le citisem, unele le aveam, dar erau şi ediţii noi şi mi-am dorit să le am, să fie ale filmului. După vizita asta acolo, la Tescani, decizia mea de a face primul film artistic despre Enescu a fost definitivă.
Ce a fost cel mai greu de realizat în acest film?
Poate cel mai greu lucru de realizat când faci un film este să scrii scenariul. A durat cam doi ani. Cu zeci de cărţi citite şi zeci de articole, mărturii din arhive. Ordonarea cronologică a evenimentelor importante din viaţa lui şi apoi stabilirea momentelor care erau importante pentru povestea filmului.
În timpul pandemiei stăteam zilnic cel puţin 10 ore în faţa panourilor de plută cu şirul evenimentelor în faţă şi încercam să ordonez povestea. Ce să păstrez, ce evenimente reflectau cel mai bine povestea de iubire cu Maruca şi ce evenimente redau cel mai bine frământările şi dificultăţile din viaţa lui. Ce e cel mai important să arăt în povestea noastră despre marele nostru compozitor. Ce i-ar fi plăcut lui Enescu să fie în film şi nu cumva să lipsească. Eram fascinat şi stăteam ore în şir ascultând Poema Română şi adăugând câte trei rânduri pe o hârtiuţă pe care o prindeam tacticos pe panoul de plută. Cu un bold de culoare roşie dacă era vorba de Enescu şi Maruca sau cu un bold verde dacă era vorba de Oedip.
Cât timp au durat filmările?
Filmările au durat 5 săptămâni anul trecut, în vară, şi încă 3 zile în toamnă. Şi poate voi filma o zi şi în iarnă.
Cât ai citit şi prin ce locuri pe unde a fost Enescu te-ai plimbat?
Despre Enescu cu cât citeşti mai mult cu atât eşti mai impresionat de personalitatea lui, de geniul lui, de bunătatea lui, de generozitatea lui. De plimbat... în multe locuri.
Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o?
Cea mai mare provocare pentru un film independent este finanţarea. Şi trebuie să le mulţumesc şi azi tuturor celor care au fost la filmul Între Chin şi Amin, că cea mai mare parte a finanţării a fost din tot ce s-a câştigat din proiecţiile cu filmul Între Chin şi Amin. Apoi, mulţumiri sponsorilor, care din păcate nu sunt mulţi, dar aşteptăm să se adauge şi alţii pe lângă Banca Transilvania, Bes România, Superbet, Oscar Downstream, Rompetrol, Aqua Carpatica. Bineînţeles, mulţumiri partenerilor care au fost extraordinari: Ateneul Român, Ateneul Naţional Iaşi, Opera Naţională Bucureşti, Opera Naţională Iaşi, Muzeul de Artă Ploieşti, Palatul Culturii Ploieşti, Muzeul de Istorie Cincu, Tecuci, Muzeul Regina Maria din Iaşi, Muzeul Casa Pogor, Iaşi, Hotel Traian Iaşi.... ţi le dau eu că e frumos să fie toţi.
Cum s-a făcut acordul între realitate, scenariul scris şi partea regizorală?
Tot timpul mă gândeam la povestea filmului, la scenele importante, cum să se desfăşoare, cum să se întâmple. Ştim şi au rămas mărturii despre momente importante din viaţa lui Enescu, dar provocarea e cum arăţi filmic ce s-a întâmplat. Eram obsedat de a găsi esenţa şi cuvintele cele mai potrivite şi soluţiile necesare pentru a prezenta relaţia de iubire a celor doi, dar, în acelaşi timp, să vedem şi traseul de creaţie a operei Oedip.
Cum ai ales actorul pentru rolul lui George Enescu? Cum ar fi trebuit să fie?
Actorul a venit la casting şi am avut din primul moment convingerea că seamănă extraordinar de bine cu Enescu, dar aşteptam cu nerăbdare să văd cum se va descurca la probe. La finalul tuturor probelor, şi au fost trei etape, era evident pentru toţi cei din echipă că este cea mai bună alegere.
A fost greu să realizezi acest film? Ce simţi, odată filmările încheiate?
E ca şi cum am urcat, cu un efort uriaş, un bolovan imens până sus pe deal şi acum îl pregătesc să îl pot răsturna, să se rostogolească pe partea cealaltă, către public, plin de emoţie şi de iubire.
Prin acest film, ţi-ai legat numele şi cariera de George Enescu. Ce reprezintă pentru tine George Enescu?
Cumva, şi mi se pare incredibil, numele meu era legat de cel al lui George Enescu. Ştiţi care era numele de cod dat de Securitate lui Enescu? Pur şi simplu, Enache. Nu îmi venea să cred când am citit asta. Când am aflat lucrul acesta, eram convins că e un rost şi că un Enache trebuie să facă primul film artistic despre George Enescu. Pentru mine, Enescu e ca un vis împlinit al tuturor românilor! A fost un copil născut într-un sat din Moldova, care studiază la Viena şi la Paris şi care impresionează o lume întreagă prin geniul său, ducând muzica românească la înălţimi pe care nici acum nu le putem bănui cu exactitate!