Lirică elenă contemporană
de Toma GRIGORIE
Lina Garifalaki-Nikolau
Căderea cortinei
Cât de necesar acest plâns
asupra mormintelor iubite!...
Cortina s-a prăbuşit
sub lovitura sorţii.
A îngropat definitiv
ultimul act al dramei.
Eriniile s-au ridicat în picioare
blestemând, aplaudând
moartea speranţei.
Cortina deja căzuse.
Giorgos Kakulidis
***
Ca turbat
îmi abandonez spovedania în pădure
şi umblu în van precum lumânările
în jurul defunctului
deschid mormântul şi vorbesc
atâtea treceri se petrec înainte
de venirea zorilor
şi a iernii infinite
care ne adună şi ne aruncă
netrăita tinereţe
strălucind acum în pământ
Eleni Koniarelli
Cuvintele
Nu descifrez niciun cuvânt
din înscrisul de pe chipul tău.
Voi ţine în palmă
neprihănite flori de liliac.
Dacă se vor ofili, te voi întreba:
Care sunt veştejite
Florile, Cuvintele sau Chipul tău?
Giorgis Manusakis
Urcarea la cer
S-a uitat la chipul meu
cu ochii soarelui.
Limpezimea privirii m-a înfiorat.
Am urmărit dublele urme ale ei
rămase pe nisip până au dispărut.
Şi-a ridicat călcâiele
pierzându-se pe treptele
amiezii, până a pierit
într-un nor.
A transportat-o deasupra golfului
în burta vântului.
Maria Mistrioti
***
Nu ştiu dacă este mai bine
a vorbi despre ieri
sau despre mâine
totul este aproape
precum tainica întunecime
când în mâna ta
doarme lumina.
Dar tu poţi iubi alt lucru
decât mine
ci
nimic nu se bizuie pe adevăr
fiecare evadare tăinuieşte într-un fel moartea.
Panos N. Panajotunis
Încheiere
Eşti floarea unor
spini, ai degustat
primăvara fructele de aur,
momentele de încântare.
Podul s-a coborât
inima mea tristă
până la moarte rămâne fără
cuvinte, în faţa
cărţii închise.
Prin urmare, aceste singure ceasuri,
aceste singure locuri, dormitoare
care au miros vechi de scorţişoară,
irosit ceas
şi veche fotografie.
În miezul zilei cade
prima zăpadă, se dezgheaţă în palma mea
nu topeşte totuşi spaima
o pune pe fugă.
Panajotis Tsutakos
Privighetoarea
M-am deconspirat că te iubesc.
Oare e rău?
În lumina ferestrei mele
trandafir împodobit Dumnezeu!...
M-am deconspirat că te iubesc.
Oare e rău?
Vezi câtă mare îmbracă soarele?
Îşi înalţă lumina şi cântă!...
M-am deconspirat că te iubesc.
Oare e rău?
Drumurile toate spre inima ta
mă conduc!...
M-am deconspirat că te iubesc.
Oare e rău?
Nu mă las alungat din grădina
privighetorii care cântă pentru tine!...
|