Sub o triplă semnătură auctorială, Margento, Steve Rushton, Taner Murat, a apărut cartea originală, bilingvă (română-engleză), Various Wanted/ Se caută diversuri, la Editura Timpul din Iaşi, 2021. Aparent bizară din punct de vedere tradiţionalist. Divers cu etimologia latină diversus, adjectiv cu sensul de variat, felurit, este substantivizat la plural în diversuri, cu dublă semnificaţie, combinată din divers şi versuri.

Este desigur iniţiativa cunoscutului universitar şi traducător Chris Tănăsescu alias Margento, solist şi lider al trupei cu acest nume, trupă cu care a obţinut numeroase premii internaţionale, iar poetul şi performerul a conferenţiat şi a lansat cărţi în Statele Unite, Canada, Asia, Australia, Europa, aşa cum am consemnat şi în cronica despre cartea compozită, Nomadosofia/ Nomadosophy (Casa de editură Max Blecher, 2012), pe care am publicat-o în revista Cultura (nr. 481-482 din 2014) şi în volumul Focurile lui Hefaistos. Cărţi şi scriitori clasici şi contemporani (Editura Aius, Craiova, 2020).

Alături de Margento, Steve Rhuston este muzician, compozitor şi producător britanic, iar Taner Murat, de naţionalitate tătară, este scriitor român, cercetător în lingvistică, traducător şi editor din Constanţa.

Prefaţa cărţii, scrisă de Steve Rushton în engleză şi tradusă de Margento, exprimă intenţiile imaginate ale semnatarului: „Cartea asta, dac-ar fi o cântare, una cu trei trupe în program, aş vrea să-nceapă cu Cinstire (lui Ovidiu) de Taner Murat – un elegant aranjament acustic, hipnotic în ecourile lui istorice subtil împletite în urzeala piesei ca într-un bogat covor oriental – nu nou, ci tocmai bine-mbătrânit în contraste scânteietoare de culori printre care se iţeşte uneori ţesătura nudă ce ţine totul la un loc… M-aş aşeza pe el turceşte, ca-ntr-o transă”. Poetică exprimare a viitoarei performări a acestei creaţii poematice, care nu ştiu dacă nu s-a şi realizat între timp.

Şi în formă de carte, aşa cum am primit-o eu şi am citit-o, este grafic şi tipografic un nou act de performance al trupei Margento, care are ca obiect principal poemul dramatic al lui Steve Rusthon, Cinstire (lui Ovidiu), în traducerea lui Taner Murat, urmat şi de originalul în engleză „in Alter ego, a shortened version Thanks (to Ovid) for performance, the focus is more on rhythm and discussion…”, într-o structură de poem dramatic: Prolog, I. Introducere, II. Începere, III. Discuţia primară, IV. Discuţia secundă, cu elemente specifice genului: expoziţiune, intrigă, personaje, dialog.

Roxana Patraş, pe coperta a IV-a, consideră construcţia întreprinderii auctoriale ca pe o „Cyborgizare a poeziei? Poemul lui Steve Ruhston «Tanks to Ovidiu» serveşte drept locus-pocus de inteligenţă artificială al unei experienţe… şamanice (…) unde cuvântul-sursă se îmbogăţeşte nu prin procedee lexicale interne, ci prin adăugarea reţelelor potenţiale formate de termenii acestui corpus multilingv”.

În Prologul poemului, Steve Rhuston devoalează identitatea naratorului care este alter-egoul artistic al unui poet aflat în pană de inspiraţie şi, de asemenea, intruziunea în cele două traduceri în limba englză, efectuate de Christopher Marlowe şi John Dryden, a Iubirilor lui Ovidiu. „Şi iată cum doi vajnici poeţi pe căi diverse/ Traduseră Ovidiu şi ale lui Iubiri”.

Poemul lui Rushton este tradus de Taner Murat în stil clasic, muzical, în trend baladesc de secol XVIII, dar ideile, fantezia sunt adaptate la epoca tehnologiei moderne, la scrierea pe calculator, computaţională (cum vom etala exemple, pe parcurs), cu referiri la problematica epocii actuale. Dezbaterile sunt între ego şi alter-ego, cel care obstaculează facerea poemului. Poezia năbădăioasă nu se lasă prinsă în chingile cuvintelor, „Când dreaptă, linişită, mereu e instabilă,/ Sau poate doar poetul şi-o închipuie aşa/ Şi nici nu i-ar sta bine fixată, ţintuită”. În esenţă, este glorificată opera poetului roman exilat la Tomis, care se spune că l-a inspirat chiar şi pe Shakespeare. Este stipulată o Conferinţă care „Examinând exilul se ţine la Constanţa/ Unde-a trăit Ovidiu şi-i locul lui de veci”.

Efortul creator la poetului chinuit de facerea poemului este ajutat de „O sticlă, poate două, din cel mai straşnic vin?”, pentru că „Rescrierea de stihuri e o corvoadă grea”, fiind mai lesne „a arunca pe-o pânză/ O oală de vopsele şi-apoi doar să aştepţi/ Să se usuce arta”.

După cum este facil de observat, Steve Rushton îşi scrie versurile de preamărire a marelui clasic al literaturii latine, aflat alături de Horaţiu şi Virgiliu, în distihul elegiac ovidian. Chiar el o spune în Discuţia primă, că a scris poemul după modelul lui Ovidiu şi după textele traducătorilor Marlowe şi ale lui Dryden care au ales ritmul „După cadenţa şchioapă din stilul în latină”, dar „Deosebirea este că rima mea-i mai scurtă / Nu-mi plac în şir accente şi verurile lungi”. În acest compartiment este comentat exilul tomitan al lui Ovidiu şi cauzele lui legate de versurile juvenile îndrăzneţe pe care le-a scris el la Roma.

În secvenţa IV, Discuţia secundă, autorul încearcă să ofere similitudini între Ovidiu şi cei doi traducători în engleză ai lui, dar se scuză pentru viciul didactic al intenţiei sale: „Părând o simplă pildă din cartea de liceu”. Pe cei trei îi uneşte totuşi un lucru: „Descinseră-n străfunduri scăldată în mister/ Pe unde nici în visuri eu nu m-am cufundat”.

Într-o dispută imaginară cu poetul antic, extinsă pe mai multe pagini, Ovidiu îi reproşează poetului contemporan compunerea poemului după planul său: „A mea e rânduiala, chiar gândul, fraza, versul / Şi unele concepte, deşi redate vag”. Hermeneuţii lui Ovidiu ar fi poate interesaţi să descopere aceste probleme conceptuale reluate de Steve Rushton în oda lui ovidiană. El nu ripostează, se autoflagelează însă punându-se în postura unui poet contemporan „diletant de arte” şi care „se blochează în întinsul său poem”.

În cuprinsul acestui dialog imaginar, autorul poemului în mod autorcitic pune în gura anticului poet critica poemului care e „O simplă lămurire transpusă-n prozodie”, dar îi lipseşte hazul şi spontaneitatea. „Ci asta nu-i artă, nici nu e poezie –/ E doar o clarificare, aceasta-i tot ce faci”.

În realitate, Steve Ruhston le oferă un cald omagiu lui Ovidiu şi traducătorilor lui, dar şi Tomisului, unde este întâmpinat de un prieten anonim şi, de asemenea, apreciază „foaia editurii ce publică online/ Lucrări. Literatură de azi, contemporană,/ A Universităţii din Bucureşti”.

În cele 330 de pagini ale cărţii apar multe curiozităţi care ţin de inovaţii ale performance-ului mai greu de prezentat din afara fenomenului şi al iniţierii în acest tip de reprezentare poetică. Sunt compartimente numai în engleză aparţinând lui Steve Rushton, cum Note on rhythm in Alter Ego cu exemple (de curiozitate) în Variante A şi B, cifrate: (Descifrarea o las pe seama cititorilor interesaţi şi poate iniţiaţi): Example A

My alter ego, „mas - ter poet”,

15 16 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Un alt exemplu pentru atractivitatea acestei cărţi bizare şi curioase pentru noi tradiţionaliştii este luat din capitolul (varianta românească): Se caută diversuri (NO) I secvenţieri, Thans (to Ovidiu), traducere computaţională.

I. Intro

I, i exil

Alter ego al meu, poet maestru

The other side

copac

E baterist din nou.

Şi aşa mai departe, cu semnele noastre de mirare-întrebare, la paginile cu aşezarea poemului în formă ovoidală sau piramidală cu baza sus sau jos şi interiorul vid. Cartea mai cuprinde Note despre contributori şi contribuţii şi este ilustrată cu unele desene expresioniste în alb-negru.

Într-o scurtă concluzie apreciativă, cartea Various Wanted/ Se caută diversuri, semnată de Margento, Steve Rushton şi Taner Murat, este una dificil de citit şi interpretat, dar trezitoare de maxim interes din punctul de vedere al experimentului performance în tendinţa de a prezenta versurile în alt fel modern, sub formă de cyborgizare (Roxana Patraş), poate după modelul din literatura de anticipaţie.